10 gânduri după victoria 5-1 cu Man City
O victorie euforică și o descătușare meritată după o perioadă grea, umbrite de realitatea că distanța față de locul 1 e mult prea mare...
1. A fost o victorie euforică, o descătușare meritată și un rezultat greu de imaginat la început. Totuși, trebuie să fim realiști și să ne ținem picioarele pe pământ. Am marcat 5 goluri dintr-un xG de puțin peste 1.00. Parcă s-au spart toate ghinioanele din etapele în care am pierdut puncte și era fix invers, având un xG mare dar nereușind a marca decât o dată. La jumătatea lunii, marcaserăm un singur gol dintr-un xG de 8.23…
2. Ambiția > Tactică? A părut un meci în care ambiția și dorința de revanșă a jucătorilor după meciul din tur au contat mai mult decât orice detaliu tactic. În multe momente a fost un haos controlat în care am văzut apariții ale lui Gabriel și Saliba în benzi sau pe Odegaard repliându-se des înaintea lui Timber în dreapta apărării. Nu sunt convins că lui Arteta sau Carlos Cuesta le-a plăcut pe deplin, dar uneori trebuie să lași flacără din interior să preia controlul.
3. Mulți îi pun lui Arsenal eticheta de echipă defensivă, dar aseară am avut alte exemple de cum, conducând pe tabelă, echipa forțează marcarea golului 3 și nu se mulțumește cu un scor la limită. La faza golului lui Lewis-Skelly, Gabriel Magalhaes era extrema noastră stângă…
4. Partey. Tot citesc păreri de-ale fanilor noștri care îl văd pe Partey un jucător terminat. Dar adevărul e că ghanezul a fost cel mai reliable mijlocaș central al nostru în acest sezon. Și în unele rânduri a făcut chiar niște meciuri magistrale. Cum a fost aseară când am avut încă o mostră că Arsenal funcționează cel mai bine cu Partey număr 6 și Rice număr 8.
5. Calafiori vs Myles Lewis-Skelly era dilema cea mai mare înaintea meciului, iar Arteta a făcut alegerea bună. Știu, Calafiori venea cu moral bun după golul cu Wolves, dar a arătat destule carențe pe faza defensivă în acest sezon. Pe când Myles, la 18 ani (ireal, nu?) a fost impecabil defensiv până acum, iar rolul inverted îi vine ca o mănușă.
❤️ Îmi aduce o bucurie enormă să-l văd pe puștiul care mă dadea pe spate la U-18 făcând aceleași lucruri și la echipa mare.
6. E frustrant că o astfel de victorie nu e însoțită de un impact mai mare în clasament. O victorie a lui Liverpool cu Everton ne lasă la 9 puncte în spate. Ok, e clar că Liverpool va mai pierde puncte pe parcurs, dar e limpede că la fel o va face și Arsenal. Mai ales în sezonul ăsta blestemat în care orice decizie 50%-50% sau orice faza la limită curge împotriva noastră.
7. Kai Havertz a marcat, dar a arătat și de ce nu e atacantul pe care-l vrem cu toții. Ratarea uriașă din prima repriză, ezitarea de la golul lui Odegaard și nevoia constantă de a avea un timp în plus pentru a-și pregăti execuția sunt semne evidente că nu are sângele rece necesar pentru un astfel de rol. Sunt convins însă că ne vor lipsi workrate-ul și inteligența lui din joc, odată ce altcineva îi va locul în avanposturi. Dar un vârf nou, complementar lui Havertz, e o necesitate, nu doar un moft.
8. Ethan Nwaneri. Acum poate mai înțelegem de ce au fost cedați Smith-Rowe și/sau Fabio Vieira. Doar doi jucători sub 18 ani au marcat mai mult de două goluri în campionatele tari din Europa în acest sezon. Lamine Yamal (10) și Ethan Nwaneri (7). Doar că Nwaneri a jucat doar 689 de minute, comparativ cu cele 2324 ale lui Yamal. Cu ESR sau Fabio Vieira în lot, probabil că Nwaneri n-ar fi putut ieși la rampă.
9. Golul lui Ethan Nwaneri a fost la capătul unei secvențe de 36 pase neîntrerupte, într-o fază care a durat un minut și 54 de secunde și în care mingea a trecut pe la fiecare jucător lui Arsenal. Conform Opta, a fost cea mai lungă secvență de pase care a dus la un gol în Premier League din septembrie 2023 încoace.
10. Accidentările sunt mereu oportunități pentru a promova talentul din Academii. Dacă luați cazurile lui Trent Alexander-Arnold, Harry Kane și a altor jucător importanți englezi, aceștia s-au remarcat tocmai pentru că au profitat de accidentări numeroase în lot.
La Arsenal, se anticipa că acesta va fi sezonul în care Nwaneri și Lewis-Skelly vor fi mult mai implicați la prima echipă, dar absențele din lot au accelerat procesul și deja s-au depășit așteptările. Amândoi au profitat de șansele primite și acum au devenit jucător esențiali pentru Arsenal. Trecuseră 18 ani de când doi jucători U-18 nu mai marcaseră pentru aceeași echipă (James Vaughan & Victor Anichebe pentru Everton) în același meci din Premier League.
Mă mai miram și în trecut, de ce Arsenal nu poate niciodată să se bucure de o victorie?