5 concluzii după fereastra de transferuri
5 concluzii după fereastra de transferuri
O vară fără drame pentru Arsenal, semn că suntem pe drumul cel bun.
Ferestrele de transferuri sunt de obicei haotice, încărcate cu dramă, cu fani revoltați pe conducerea clubului favorit, cu zvonuri interminabile și cu telenovele care deseori se încheie abia de deadline day. La noi n-a fost deloc așa. Iar asta e de bine.
Cu excepția acelor câteva zile când a apărut știrea că Manchester City și-l dorește pe Declan Rice, a fost o vară relaxantă pentru noi. Ai putea cădea în capcana de a crede că Edu & co. n-au fost suficient de activi în mercato. Nici vorbă, așa se fac transferurile.
Devreme și hotărât.
1) Reputația lui Arsenal a crescut.
S-au dus vremurile în care nici nu speram că puteam atrage cei mai buni jucători din Premier League…
Acum, clubul nu doar că își permite să plătească 100 de milioane de euro pe ținta nr.1, dar a și devenit foarte atractiv pentru aceasta.
La fel, Raya nu prea a fost interesat de Bayern sau Tottenham, dar i-a forțat pe cei de la Brentford să accepte o ofertă mai puțin convenabilă de la noi doar pentru că voia să fie în lotul lui Arteta.
Mentalitatea de la club, ceea ce se întâmplă pe teren și în sânul echipei, toate au devenit la fel de atrăgătoare pentru jucători precum zerorurile din contract.
👏 Sunt pași uriași din punct de vedere al reputației pe care clubul i-a făcut de când Arteta a venit pe bancă. Ne-am redresat mai repede decât credeam de la anii în care abia ne calificam în Europa League și eram departe de a fi un club atractiv.
Asta spunea și Arteta în vară când era mândru că aude de la jucătorii cu care se afla clubul în negocieri că se simt atrași de proiect și vor să fie parte din echipă.
2) Calificarea în Liga Campionilor a venit la momentul potrivit.
Arteta a spus de mai multe ori că Arsenal a intrat în faza a treia a proiectului său, mai devreme decât se aștepta. Felul în care a evoluat jocul lui Arsenal și explozia din jocul tinerilor din lot au dus la un sezon excelent în Premier League și poate mulți nu se așteptau la un loc doi și o calificare în UCL la finalul 2022-2023.
Dar revenirea în Liga Campionilor a venit la timp.
Nu pentru competiție în sine, ci pentru banii care vin de acolo.
🙏 În vara aceasta, balanța transferurilor (vânzări - cumpărări) e de -133 milioane lire. Vara trecută a fost de -168 milioane lire. Cu un an înainte era de -136 milioane lire.
Știu că exemplele din jur arată că poți cheltui an de an sume uriașe fără consecințe, dar nu trebuie să fim naivi să uităm atât de ușor ce credeam despre Josh & Stan Kroenke.
Nu știu cât mai putea continua clubul așa, fără să vină ceva bani și în sens invers. Robinetul se oprește la un moment dat și trebuie să suporți consecințele. La noi, calificarea în UCL a venit la momentul potrivit.
3) Vindem foarte greu.
Am scăpat de ceva deadwood, dar nu de tot.
Nu știu dacă ține de managementul clubului, de agenții cu care colaborează clubul, de dorințele jucătorilor de a nu pleca și de a încasa un salariu bun nefăcând nimic, cert e că nu reușim să încasăm cât ar trebui. Nici măcar pe jucătorii cu cotă bună.
suntem prea sentimentali. E o problemă care vine din era Wenger și care ne-a costat mult de-a lungul timpului. E de apreciat să dai încredere jucătorilor și să-i susții deși ei nu te conving pe teren, dar trebuie să știi când să te oprești. Cu Holding, Lokonga, clubul putea încasa sume frumoase dacă se decidea să vândă cu un sezon în urmă. Până și vânzarea lui Granit Xhaka a venit prea târziu, doar sezonul excelent făcut de elvețian ne-a făcut să încasăm o sumă bună pe el.
amânăm momentul vânzării până e prea târziu. Era limpede de vreo 2 sezoane că Nicolas Pepe nu mai are viitor la noi, dar am amânat momentul vânzării până când a intrat în ultimul an de contract și nimeni nu mai oferă o sumă de bani pe el.
😡Cel mai tare mi-e ciudă de afacerea cu Nuno Tavares. E un internațional portughez care a avut un sezon excelent la Marseille, a marcat goluri, a arătat că e versatil, a crescut mult fizic și tactic. Dacă ar fi fost sub contract cu OM și Arsenal l-ar fi vrut în vara asta, francezii nu l-ar fi dat pe mai puțin de 30-40 de milioane. Dar când lucrurile se stau altfel și Arsenal e la vânzare, cluburile știu că suntem disperați să încasăm și negociază cu noi din poziție de forță. Așa am ajuns doar să-l împrumutăm la Forest, cu opțiune de cumpărare de doar 12 milioane lire. Frustrant…
4) Cazul Balogun
Să fie Balogun semnul că începem să învățăm din greșeli? Vânzarea lui Balogun pare o excepție de la toate greșelile făcute de Arsenal în ferestrele de transfer din ultimii ani, clubul reușind să fie mai puțin sentimental, să vândă la timp și să încaseze o sumă bună pe un jucător care (încă) nu e suficient de bun să joace la Arsenal, dar care are o cotă ascendentă.
💸Ideea că am suferit atât de mult la capitolul vânzări în ultimii ani reiese și din faptul că Balogun e cel scump jucător vândut vreodată de Arsenal. Cu tot cu bonusuri, vom încasa pe „Balo” 40 de milioane de lire, cu 2 milioane mai mult decât am încasat pe Oxlade-Chamberlain și cu 5 mai mult decât am încasat în 1999 pe Nicolas Anelka.
5) Orientarea către tineri minimizează riscurile.
Media de vârstă a celor transferați în vară e de 24,2 ani.
Cu mici excepții, trendul a fost același în ultimele ferestre de transferuri.
Vârsta noilor veniți garantează că oricum s-ar acomoda și descurca jucătorii la Arsenal, poți oricând să-i vinzi pe sume decente.
💡 Cel mai bun exemplu în acest sens e Fabio Vieira. S-a acomodat greu și a avut evoluții modeste în primul sezon. În cazul în care Arsenal voia să renunțe la el, nu s-ar fi chinuit prea mult să găsească cumpărători. Asta pentru că un internațional portughez de 22 ani, cu prestații bune la Porto și cu câteva sclipiri la Arsenal e mult mai atractiv decât un vechi flop la 28-30 ani.
La fel și în cazul unor prelungiri de contract. Cu mici excepții, tindem să ne lepădăm de obiceiul prelungirii contractelor celor care se îndreaptă spre 30 și să ținem aproape jucătorii tineri cu potențial. Pentru că asta e realitatea cruntă din fotbalul de azi. Jucătorii tineri talentați, dacă nu-s suficient de buni pentru prima echipă, sunt o sursă bună de bani pentru club.
Așa s-a întâmplat și cu Balogun, care a fost aproape să plece gratuit în urmă cu două veri, dar căruia i s-a prelungit contractul și doi ani mai târziu a adus minim 30 milioane de lire în contul clubului.
TL:DR Suntem pe drumul cel bun, nu doar pe teren, ci și în birouri.