Am deschis cutia cu vise
Am deschis cutia cu vise
Gânduri după o prestație modestă și un 1-0 norocos pe Old Trafford.
Orice s-ar întâmpla în săptămâna aceasta, a fost un sezon extraordinar în Premier League și un privilegiu să-i urmărim pe băieți făcându-ne mândri de tricoul lui Arsenal.
Oricât de modestă a fost replica primită de Manchester City în ultimele etape, luptăm până la capăt și intrăm în ultima etapă din sezon cu șanse reale la titlu, ceva ce Arsenal n-a mai trăit de 20 de ani.
“Today we wanted to open that door. Let’s live one of the most beautiful days we’ll have lived together and see what happens. It’s football, there’s always possibilities.” (Mikel Arteta)
Martin Wengrow, fan al tunarilor de peste șapte decenii, îmi spunea că nu-și amintește să fi iubit vreo echipă de-a lui Arsenal cum o iubește pe actuala trupă a lui Arteta și că vede în echipa de azi ceea ce consideră că e ADN-ul lui Arsenal: „Pride in the shirt and fighting till the end.”
Când am văzut că noi etalăm cel mai bun prim unsprezece posibil, iar United îi trimite din primul minut pe Amad, McTominay, cu Jonny Evans și Casemiro sunt fundașii centrali, m-am gândit că nu poate fi decât o formalitate pentru Arsenal. Apoi mi-au trecut prin minte toate acele înfrângeri rușinoase, când United-ul lui Ferguson ne învingea cu echipe cârpite care-i aveau pe Darren Gibson, John O Shea sau frații Fabio și Rafael, și mi-am mai potolit entuziasmul.
Victoria de ieri sâmbătă a lui City și faptul că trei puncte pe Old Trafford erau obligatorii pentru noi au dus un nivel ridicat de stres și de anxietate care erau atât de evidente la ai noștri.
A fost o presiune pe care am simițit-o pe umerii jucătorilor, care deodată păreau că au uitat toate automatismele de joc și începuseră să joace la siguranță, mai ales după golul lui Trossard.
„But that goal, I think it touched something, especially with the duties and the things that we have to do in both possessions. And we started to play too safe, not respecting any structure and knowing our purpose, and I didn't like it.” (Mikel Arteta după meci)
După pauză, lucrurile au arătat ceva mai bine, am desfăcut mai mult terenul de joc, am ținut mai bine de minge și am pus poarta lui Onana sub presiune. Totuși acel fragil 1-0 de pe tabelă ne-a făcut să ne ținem răsuflarea la fiecare 1vs1 dintre Garnacho și Ben White.
👏 Cu privirea doar înainte în cursa asta cu Manchester City, am adunat victorie după victorie și aproape că am uitat că eram atât de aproape de a depăși recordul celor mai multe meciuri câștigate într-un sezon de PL de Arsenal, lucru care s-a și întâmplat ieri.
27 victorii într-un sezon am reușit în acest sezon, mai multe decât reușeau Invincibillii în sezonul istoric din 2003-2004. Sunt cele mai multe victorii pe care Arsenal le reușește într-un sezon de campionat în ultimii 52 de ani.
Ce mi-a plăcut
❤️ E o conexiune mai mare între jucători și suporteri. Nu știu dacă ați remarcat, dar tradiționalul cerc al jucătorilor dinaintea fluierului de start a avut loc ieri aproape de colțul terenului și nu în centru ca de obicei, pentru că acolo erau mai aproape de fani.
🪖 Kai Havertz. N-a fost cea mai strălucită prestație a sa, dar a arătat o inteligență în joc remarcabilă la faza singurului gol. A știut excelent să speculeze zona liberă lăsată de replierea lentă a lui Casemiro și apoi a ținut de minge până la momentul potrivit când Trossard i-a luat fața lui Wan Bissaka. Doar Cole Palmer are mai multe goluri + assisturi în 2024 în Premier League decât Kai Havertz (8 goluri și 6 assisturi).
Pe lângă versatilitatea sa, germanul ne-a mai adus ceva: calitățile fizice excelente și disponibilitatea de a juca 90 de minute la fiecare trei zile fără să dea senzația că slăbește motoarele. Plusul de disponibilitate adus în vară de Havertz și Rice e ceva ce cred ca trece ușor neremarcat în tabăra noastră.
🍒 Leandro Trossard. Poate că sentimentalismul îmi transmite că aș vrea să-l văd pe Martinelli acolo, dar nici nu pot să nu apreciez ușurința cu care Trossard se lipește la goluri și luciditatea pe care o arată des în preajma porții. Jumătate din golurile date de belgian în Premier League au fost împotriva echipelor din tradiționalul Big 6.
🔒Saliba și Gabriel din nou la înălțime. A fost încă un clean-sheet pentru Arsenal - al 18-lea din acest sezon - și încă o dată când William Saliba e declarat omul meciului într-o deplasare grea, francezul fiind Sky Sports Man of the Match pe Anfield, Ettihad și Old Trafford în acest sezon, reușind cifre impresionante în partida de ieri.
⭐ N-a avut cel mai strălucit joc, fiind urmărit om la om în multe momente ale jocului, dar fenta asta a lui Odegaard mi-a adus un rânjet pe față.
Ce nu mi-a plăcut
🎯 Mi-ar fi plăcut să vad mai multe pase filtrante în zona centrală și să-i punem mai mult în pericol pe United în zona șubredă acoperită de Evans și Casemiro. E probabil cel mai slab cuplu de apărători pe care l-am întâlnit în acest sezon și e păcat că nu am exploatat zona suficient.
😧 Thomas Partey a făcut cel mai șters meci al său de când și-a recâștigat locul de titular. A părut emoționat, a greșit pase simple și n-a mai oferit încrederea pe care ne-a dat-o pe White Hart Lane. Mi s-a părut că era punctul nostru nevralgic din care putea apărea o greșeală personală care să ducă la un gol primit și am rămas surprins că ghanezul a stat 89 de minute pe teren.
👌N-am ținut de minge suficient, am văzut puțin din traseele obișnuite de joc, puține verticalizări, puține riscuri asumate, văzând o precipitare la toți jucătorii de parcă deodată s-au uitat toate automatisemele de joc. Exceptând deplasarea de la City, a fost meciul din Premier League în care mijlocașii noștri centrali au avut cele mai puține atingeri ale balonului. „We started to play too safe, not respecting any structure and knowing our purpose, and I didn't like it…”, recunoștea și Arteta după meci.
Ce urmează pentru Arsenal:
Aici s-a ajuns. Sperăm ca Spurs, cea mai mare rivală a nostră, să ne facă o favoare și să o încurce pe Manchester City. Mă aștept ca Postecoglou și cei din teren să fie profesioniști, dar ca atmosfera de pe stadion să fie una apăsătoare pentru proprii jucători și să le taie mult din elan.
Nicky Bandini ne amintea de cazul din 2010 din Serie A când AS Roma avea nevoie ca rivala Lazio să facă un egal cu Inter pentru ca romanii să ia titlu. Nu s-a întâmplt, iar fanii lui Lazio au avut un rol mare în bețele puse în roate propriilor jucători.
Urmează o săptămână în care inevitabil gândul va zbura mai mult către meciurile Cetățenilor. Avem nevoie ca Manchester City să facă un egal în ultimele lor două etape, iar noi să o învingem acasă pe Everton.
Tottenham - Man City, marți 14 mai, 22:00
Arsenal - Everton, duminică 19 mai, 18:00
Man City - West Ham, duminică 19 mai, 18:00
Orice s-ar întâmpla, a fost un sezon pe cinste. Cutia cu vise e deschisă și duminică seara ne vom facem comozi și vom aștepta. Echipa a luptat până la capăt... noi sperăm până la capăt.
„We have opened that box of dreams to live the final day of the season in front of our people – we want to live that moment, it’s part of our journey, to live the occasion.” (Mikel Arteta)
🔴 COYG! ⚪