„Am venit, am dat un șut, am luat un trofeu și am plecat!” 10 ani de la transferul bizar al lui Kim Källström.

Singurul transfer din ianuarie 2014 a venit accidentat, a debutat două luni mai târziu, a apărut doar în patru meciuri, a dat un șut, un gol și a luat un trofeu.

Nu ai cum să fii fan Arsenal dacă nu ai simțul umorului și dacă de-a lungul timpului nu ai făcut măcar o dată haz de necazurile noastre, de jucătorii noștri sau de câteva din transferurile făcute de conducere.

Pentru fiecare Saliba sau Martinelli există un Squillaci sau Gervinho.

Tot în această categorie de transferuri memorabile se încadrează și periplul lui Kim Källström la Arsenal.

'I walked in, won a trophy and walked out' (Kim Källström)

Suedezul a fost singurul nostru transfer în fereastra din ianuarie 2014, când lipsa de activitate a clubului din acel mercato ne exaspera până la punctul în care glumele despre Kim Källström au intrat în folclorul suporterilor Arsenal.

Țin minte și acum unde eram și cum priveam descumpănit ecranul la reprizele de prelungiri ale semifinalei FA Cup cu Wigan, când Källström a intrat pe teren în locul lui Ramsey în minutul 113. Suedezul părea ușor supraponderal, era lent și afișa o seninătate care te scotea din sărite. Când era la minge, nu știai dacă să râzi, să plângi sau să-ți pui mâinile în cap și să te întrebi cum am ajuns să-l avem în echipă…

Rewind 10 ani

Mai știți care era atmosfera din jurul clubului în 2014?

Trecuseră 9 ani de la precedentul trofeu, iar Arsenalul din era Emirates avea acea aură de echipă care joacă frumos, dar rămâne cu buza umflată. În vara lui 2013, echipa avea nevoie de mijlocași defensivi și de un atacant de calitate, dar Arsène ne pricopsise cu încă un jucător de creație, și ce nume - Mesut Özil.

În iarnă, accidentările ne lăsaseră descoperiți în zona mijlocașilor centrali și toată lumea striga după ajutor încă un mijlocaș central.

Cum a ajuns la Arsenal?

Cei mai buni ani ai lui Källström fuseseră în Ligue 1 la Rennes, dar asta se întâmpla cu aproape un deceniu înainte ca el să ajungă pe Emirates. Poate că mulți dintre noi îl știam ca fiind unul din cei mai buni mijlocași din Football Manager 2005, dar departamentul de scouting al clubului uitase să-și mai facă update și realitatea din 2014 era cu totul alta.

Wenger îl știa tocmai din acea perioadă de la Rennes și a văzut în suedez soluția perfectă de avarie. După câțiva ani la Lyon, evoluțiile lui Kim au stagnat, iar la finalul contractului cu francezii a ajuns la Spartak Moscova, de unde a fost și împrumutat de Arsenal, la 31 de ani.

Arsenal l-a împrumutat, deși era accidentat

Nu era suficient că jucătorul nu avea ce să caute la Arsenal din punct de vedere al valorii, dar suedezul mai era și accidentat!

Modul în care clubul a tărăgănat atunci aducerea unui mijlocaș central ne-a făcut să ajungem de Deadline Day cu un singur jucător în negocieri. Kim Källström ajunsese la Londra pe 31 ianuarie, iar la vizita medicală din acea după-amiază doctorii au constatat că suedezul avea probleme mari la spate.

„A fost ceva jenant. Ne antrenam pe plajă în Abu Dhabi, în cadrul cantonamentului făcut cu Spartak. E mult spus că era o plajă, ci mai degrabă beton. În timpul unui joc amical am căzut rău pe o stâncă mică.

M-am lovit la spate și am avut niște dureri. Urma să ne întoarcem a doua zi la Moscova, așa că nu am făcut niciun control medical acolo pentru că nu mi-era chiar atât de rău la momentul respectiv. Eram în negocieri cu Arsenal și i-am informat imediat că a apărut o problemă la spate și că habar n-am ce este, dar ei mi-au spus să vin oricum.

A fost un pic cam neclar pentru că afacerea trebuia făcută rapid. Am venit la Londra, am avut controlul medical și am aflat că sunt probleme mai mari, dar totuși am semnat contractul. Am crezut că transferul nu va fi făcut pentru că eram accidentat, dar cluburile au decis că pot rămâne la Arsenal.” (Kim Källström pentru goal.com)

Penalty-ul cu Wigan Athletic

Arsenal a câștigat în acel an FA Cup după o finală cu Hull City decisă în prelungiri, dar nici semifinala nu a fost lipsită de emoții.

Am ajuns la penaltyuri în fața lui Wigan, echipa care își apăra trofeul câștigat cu un an în urma în fața lui Manchester City.

După fluierul de final, l-am auzit pe Wenger strigând spre mine în franceză: ‘Kim, vrei să bați un penalty?’ ‘Da, sigur!.’ ‘Bine. Ești al doilea!’

„Am fost la locul potrivit în momentul potrivit pentru că ei au ratat primul sau al doilea penalty și este mult mai ușor execuți unul după ce adversarul tău ratează. Dar ceea ce îmi voi aminti întotdeauna este acel drum de la jumătatea terenului până la punctul cu var.

Oamenii mă întreabă mereu de ce zâmbeam - se pare că nimeni nu zâmbește când face acea plimbare - dar trebuie să înțelegi că nu eram menit să bat acel penalty pentru Arsenal pe stadionul Wembley. Dar am făcut-o. Am marcat și am câștigat.” (Kim Källström pentru goal.com)

Caldwell și Collison au ratat în fața lui Fabianski, iar Arsenal nu a făcut nicio greșeală, marcând rând pe rând prin Arteta, Kallstrom, Giroud și Cazorla.

„Văd mulți fani care glumesc pe internet despre transferul meu la Arsenal și e într-adevăr destul de distractivă povestea. Sunt mulți jucători care au făcut mult mai multe pentru Arsenal decât mine, dar, în același timp, sunt mulți jucători care au făcut mult mai puține, în mult mai mult timp.

Am intrat, am bătut penaltyul, am câștigat un trofeu și apoi am plecat. Cine s-ar fi gândit că va reuși tipul ăla cu spatele rupt?"

În acel sezon, Källström a mai apărut pentru Arsenal doar în alte trei partide, jucând un singur meci ca titular, o victorie cu 3-1 în fața celor de la West Ham.

„The best minutes of my life!”

Ani mai târziu, m-am întâlnit întâmplător cu Kim Källström prin aeroportul din Budapesta, la rând la un Costa Coffee. Nu știu ce căuta acolo, dar era la fel de zâmbăreț ca atunci când mergea spre punctul cu var pe Wembley.

L-am salutat discret când a trecut pe lângă mine și i-am zis mai în glumă, mai în serios: „You’re an Arsenal legend!”. Mi-a zâmbit și mi-a spus că ”Those were the best minutes of my life!”