Analiza lotului și întrebări înainte de noul sezon

Sunt câțiva ani deja de când la fiecare cafea de la fiecare început de august mă trezesc cu pixul în mână încercând să schițez pe o foaie cum arată lotul alor noștri, cum ar arăta primul unsprezece, de ce mai avem nevoie și ce trebuie să vindem.

Anul ăsta parca mi-a fost tot mai greu să-i așez în teren pe băieții lui Arteta. De ce?

E ok felul în care gândește Arteta?

Proiectul lui Arteta s-a dezvoltat mai mult decât se aștepta chiar el însuși și a ajuns în fazele finale. Așa cum explicam în articolul precedent, Mikel Arteta caută să facă jocul echipei tot mai imprevizibil.

Asta înseamnă o tot mai mare rotație a jucătorilor, folosirea a mai multor așezări în teren sau apelarea la jucători versatili care să fie plimbați pe mai multe poziții. Un haos controlat în sânul nostru care se vrea să fie un haos în teren pentru adversari.

Pentru unul ca mine care a crescut cu echipele care se știau pe de rost, mi-e greu să mă obișnuiesc cu acest tip de team-management și încă țin cu dinții de ideea că prea multe permutări strică. Iar pentru confirmare nu trebuie să merg mai departe de sezonul trecut.

Atunci, primul unsprezece s-a conturat încă din turneul de pregătire, iar la fluierul primului minut din prima etapă nu am avut nicio surpriză în ceea ce privește titularii. Startul a fost în forță, iar seria de rezultate bune a fost datorată și omogenității din rândul echipei.

Dar…

Problemele au apărut când am început să apelăm la cei de pe bancă. După săptămâni întregi în care aceeași 13-14 jucători au fost rulați, la primele partide în care Arteta a folosit voit (sau nu) unele rezerve, jocul a scârțâit serios. Arteta spunea în timpul turneului din SUA că a realizat că are nevoie să implice mai mult jucătorii „de rezervă” în amicalele din vară pentru a-i integra mai bine și pentru crea relații de joc din timp.

Asta s-a văzut și în meciurile amicale din iulie și august. Rezultatele și estetica jocului au contat mai puțin, fiind mai important pentru Arteta folosirea tuturor jucătorilor pe care se va baza în sezonul care stă să înceapă.

Tipul jucătorilor din lot reflectă noile idei ale lui Arteta

Cum spuneam la început. E greu să schițezi și să anticipezi unsprezecele tip al lui Arsenal.

Avem un lot numeros și care oferă opțiuni diverse. Avem:

• fundași laterali confortabili să avanseze cu mingea la picior, capabili să joace „inverted” și să ajute la construcție (Zinchenko, Timber), dar și fundași laterali clasici, tenace, rapizi și care pot învălui și „ara” flancul (Tierney, Tomi, chiar și White)

• fundași centrali puternici, buni la jocul aerian, rapizi (Saliba, Gabriel) dar și apărători centrali mai firavi, dar mai tehnici și mai capabili să inițieze un atac pozițional (Timber, Kiwior)

• mijlocași la închidere puternici, de tip ancoră (Partey, Rice), dar și închizători care pot juca fi conducători de joc, prin rolul de regista (Jorginho)

• „interi” / mijlocași centrali ofensivi creativi, tehnici, buni pasatori (Odeegard, Vieira, Havertz, Smith-Rowe), dar și „interi” de tip box-to-box, buni la ambele capete ale terenului (Rice). De altfel, dacă ar fi o poziție în care consider că am mai avea nevoie de un jucător, e cea de mijlocaș central stânga, unde consider că încă nu avem un profil potrivit de tip Gundogan pentru a ne duce la următorul nivel.

• extreme rapide foarte bune pentru contraatacuri rapide (Martinelli), dar și aripi excelente pe atacuri poziționale. (Saka, Trossard, Nelson)

• un 9 fals excelent (Jesus) și un „fox in the box” veritibabil (Nketiah). Poate singurul profil care lipsește din lot e cel al unui atacant masiv, bun pentru planul B și pentru acele momente când ești în criză de timp și recurgi la un stil de joc mai direct. În Charity Shield-ul cu Manchester City, Havertz a arătat în câteva rânduri că are fizicul (1,92m) necesar pentru a primi cu spatele la poartă și pentru a juca rolul de pivot.

Plecări

În lotul schițat mai sus nici măcar nu apar ca variante jucători precum Cedric Soares (75 000 £ / săptămână), Nuno Tavares (27 000 £ / săptămână), Rob Holding (40 000 £ / săptămână), Sambi Lokonga (50 000 £ / săptămână), Nicola Pepe (140 000 £ / săptămână), Marquinhos (30 000 £ / săptămână) sau Folarin Balogun (30 000 £ / săptămână).

Se vorbește prea puțin de plecări, dar e evident că sunt destui jucători care n-au viitor și pentru care clubul cheltuie sute de mii de lire săptămânal cu salariile lor. Să nu mai spun de Turner și Balogun pe care putem primi cumulat peste 50 milioane de lire. Dacă am învățat ceva din declinul de la finalul erei Wenger, acel lucru e că trebuie să fim mai puțin sentimentali și să încercăm mai mult să încasăm atunci când avem ocazia.

Începe sezonul, încep și bătăile de cap. Pentru noi și pentru Arteta, care are o misiune grea în a găsi primul unsprezece cel mai bun și a jongla cu un lot numeros și divers. Eu unul nu îmi mai aduc aminte de când am mai avut un lot atât de bogat la ambele capete ale terenului.

Așadar, gata de sezon, ați pregătit starter pack-ul tradițional?