Arsenal 2.0: de ce cred că vom avea un start de sezon mai slab
Sezonul trecut a început ca un vis și a continuat așa pentru câteva luni bune. Băieții lui Arteta practicau cel mai bun fotbal din campionat, rezultatele bune veneau unul după altul, am câștigat din nou pe „Bridge”, la Spurs sau în alte deplasări grele unde nu mai câștigaserăm de ani buni și ne-am asigurat revenirea în Champions League.
Da, Arsenal nu a luat niciun trofeu, dar poate a reușit ceva mai important: să-i aducă pe mai mulți din nou mai aproape de club.
A fost și un sezon cu o semnificație aparte pentru mine. Când începuse seria de victorii, Miruna a venit pe lume și pentru câteva luni bune am crezut că e talismanul care ne-a lipsit în aproape 20 de ani de „secetă” în Premier League. De fiecare dată când ne uitam la meci împreună, Arsenal câștiga. Când n-a putut fi lângă mine, pe Old Trafford, în dubla cu City, sau pe finalul de sezon, ai noștri n-au mai câștigat. Zău că nu-mi venea să cred ce se întâmpla…
Predictiblitatea din sezonul trecut
Dacă sezonul trecut l-am început în forță și Arteta arăta că avea un prim unsprezece de bază clar în minte și un singur tipar de joc, anul acesta lucrurile vor sta altfel.
În una din conferințele de presă din această vară, Mikel Arteta a afirmat că finalul sezonului trecut i-a oferit senzația că jocul echipei devenise previzibil și că lipsea un factor surpriză.
Arsenalul de anul trecut a folosit același sistem de joc în toate cele 38 de meciuri din Premier League și a fost echipa din Anglia care a făcut cele mai puține schimbări de la un meci la altul în primul unsprezece. Omogenitatea a fost un element subapreciat în sezonul bun avut de Tunari.
“The idea is to be more unpredictable every year and be more difficult for the opponents to stop and nullify what we want to do. That’s what we have now, especially at the back and in the midfield the options we have, to open up the spaces, we have many more options than we had last year. We have to start doing the right things in preseason to get the best possible preparation and get that chemistry and cohesion in the team.” (Mikel Arteta, iulie 2023)
Noul Arsenal al lui Arteta
Vom vedea mai multe rotații de jucători, uneori îl vom vedea doar pe Zinchenko „inverted”, alteori Timber va juca în banda dreaptă și va intra și el în zona mijlocașilor centrali, iar alteori e posibil să îi vedem pe amândoi în zona mediană.
Iar astea sunt doar permutările din zona apărătorilor laterali…
Maniera de joc a echipei în acest an va definită de ceea ce spunea Arteta mai sus. Va fi sezonul permutărilor.
Cei de la The Athletic au realizat două GIF-uri în care au evidențiat principalele tipare de joc ale lui Arteta, cu Zinchenko / Tomiyasu sau/și Timber în benzi în defensivă în meciurile amicale din vară.
Primul unsprezce tip și variațiile posibile
E formula de bază la care cred că va apela Arteta în meciurile tari când toți jucătorii din lot vor fi apți de joc. Linia de fund e cea consacrată în sezonul trecut, iar singura noutate în primul unsprezece e Declan Rice.
Consider că Rice va fi integrat treptat, inițial pe postul de mijlocaș central-stânga (poziția lui Xhaka din sezonul trecut), poziție pe care englezul a evoluat în ultimele sezoane la West Ham. E limpede că Rice nu deține veleitățile ofensive necesare unui astfel de rol, dar păstrarea ancorei Partey în primul unsprezce va aduce stabilitate în linia de mijloc și mai mult control în meciuri. Apoi, treptat, Rice va prelua poziția lui Partey și va rămâne acolo pentru măcar un deceniu.
Variații care vor apărea în timpul sezonului
Versatilitatea jucătorilor și dorința lui Mikel de a face ca Arsenal să fie tot mai imprevizibilă duc la o multitudine de formații pe care le vom vedea în teren. Cei de la The Athletic au făcut o simulare cu toate permutările posibile și au arătat că doar în defensivă, Arteta dispune de 12 variante de linii de fund. Și asta doar în apărare… E de așteptat ca dintre toate, cele mai des folosite să fie următoarele:
În centrul terenului, opțiunile sunt la fel de variate. Pentru început cred că îl vom vedea pe Rice în tandem cu Partey, ocupând rolul pe care-l avea Granit Xhaka anul trecut. Văd o mică incompatibilite între Rice și Zinchenko. Ucraineanul preferă să acționeze în aceeași zonă a terenului, se va călca pe șireturi cu Rice și-l va forța pe englez să joace mult mai în stânga și mai sus decât e confortabil.
Mi-ar plăcea să-l văd pe Arteta că încearcă mai des să-i folosească pe Leandro Trossard sau Emile Smith-Rowe în rolul de „număr 8” / LCM, în special cu adversari care vor „parca autobuzul”. Cu sprijinul lui Zinchenko și al unui închizător (Partey sau Rice), se poate găsi un echilibru și compensa lipsa de aport defensiv a acestora.
De ce sunt sceptic
E de lăudat Arteta că încearcă să ne facă o echipă mai greu de „citit”; totuși, principiul rotației și permanentele schimbări vin la pachet cu o lipsă de omogenitate și cu nevoia de timp pentru ca relațiile de joc să fie sudate.
Vom avea de gestionat și partidele din grupele Champions League și mă aștept să legăm rar două meciuri consecutive în care vom vedea același prim unsprezece. De aceea mă aștept ca echipa să aibă un joc colectiv mai slab și să se bazeze mai mult pe reușite individuale.
O astfel de filosofie necesită timp și nu e o întâmplare că lui Manchester City anul trecut i-a trebuit câteva luni bune până a găsit un echilibru și a sudat relațiile de joc după două mutări cu impact, sosirea și Haaland și despărțirea de Cancelo.
Căutările permanente ale lui Guardiola pentru cea mai bună formulă și cel mai bun prim unsprezece au necestitat timp. Ceea ce încearcă Arteta să facă acum necesită timp.
Arsenalul 2.0 poate fi mai bun decât cel din sezonul precedent, dar nu peste noapte. Să avem răbdare cu ai noștri…