Blestemul numărului 9 la Arsenal: mit sau realitate?

E ciudat cum un club renumit pentru forța ofensivă a avut dintotdeauna o relație complicată cu tricoul cu numărul 9.

Nevoia tot mai evidentă de întăriri în avanposturi, lipsa de inițiativă a conducerii pe piața transferurilor și recenta accidentare gravă a lui Gabriel Jesus m-au făcut să-mi reamintesc de problemele vechi ale lui Arsenal cu numărul 9.

E ciudat cum un club renumit pentru forța ofensivă a avut dintotdeauna o relație complicată cu tricoul cu numărul 9. Acest număr, care ar trebui să fie purtat de un golgheter redutabil, pare să poarte un blestem asupra celor care îndrăznesc să-l poarte.

Paul Merson (1993-1994, 1995-1997)

Lăsând la o parte tâmpeniile pe care le spune de când a devenit pundit, Merson a fost un jucător important în istoria lui Arsenal. Mai mult un mijlocaș ofensiv decât un vârf autentic, Merson a jucat 423 de meciuri în triocul nostru și a marcat 99 de reușite. A purtat timp de două sezoane numărul 9, spre finalul carierei sale la Arsenal, nereușind mai mult de 7 goluri pe sezon în Premier League cu 9 pe spate.

John Hartson (1994-1995)

Da, căpcăunul care avea să devină o legendă la Celtic, a trecut pe la Arsenal. Un atacant de careu autentic, Hartson a marcat pentru Arsenal în finala Cupei Cupelor din 1995 cu Zaragoza, a reușit doar 7 goluri în sezonul de debut pe Highbury, iar ascensiunea sa avea să fie stopată de venirea lui Dennis Bergkamp.

Nicolas Anelka (1997-1999)

Anelka a fost adus de Wenger ca un „no-name” în schimbul a 500.000 de lire sterline de la PSG și vândut doi ani mai târziu ca un superstar în schimbul a 22,3 milioane de lire sterline la Real Madrid, după ce a câștigat Premier League și FA Cup cu Arsenal

Anelka e, probabil, jucătorul singurul număr 9 care se abate de la „regula” blestemului lui Arsenal.

Davor Suker (1999-2000)

A venit cu o reputație excelentă după ce fusese golgheter la Cupa Mondială din 1998, dar a avut sarcina dificilă de a concura în atac cu Henry, Bergkamp și Nwankwo Kanu. A reușit totuși să înscrie 11 goluri în toate competițiile din sezonul 1999-2000 (cu unul mai mult decât Bergkamp).

Din păcate, ultima sa fază pentru Arsenal a fost ratarea unui penalty în înfrângerea la lovituri de departajare împotriva lui Galatasaray în finala Cupei UEFA. A plecat la West Ham după un an.

Francis Jeffers (2001-2003)

Considerat unul dintre marile talente ale Angliei, Jeffers a fost adus de Arsenal de la Everton în schimbul a 8 milioane de lire. Ca să punem asta în context, în aceeași perioadă, Thierry Henry a costat-o pe Arsenal 11 milioane de lire. Din păcate, accidentările și lipsa de constanță l-au transformat într-unul dintre cele mai mari eșecuri din istoria clubului.

José Antonio Reyes (2003-2004, 2006-2007)

Reyes a avut un început spectaculos la Arsenal, marcând o dublăcu Chelsea în FA Cup și alte câteva goluri importante în sezonul 2004-2005. Încetul cu încetul, a avut evoluții tot mai slabe, dezamăgind ulterior, pe fondul multor zvonuri conform cărora era afectat de dorul de casă.

La un moment dat, Reyes a fost victima unei farse telefonice în care a spus unui DJ de radio pe care îl credea a fi directorul sportiv al lui Real Madrid, Emilio Butragueño: „Mi-aș dori să joc pentru Real Madrid. Dacă nu voi juca pentru Real, va trebui să continui să joc cu niște oameni răi.”

Reyes a murit tragic la vârsta de 35 de ani într-un accident de mașină în 2019.

Julio Baptista (2006-2007)

Împrumutat de la Real Madrid, „Bestia” a avut momente de strălucire, inclusiv un meci memorabil împotriva lui Liverpool când a marcat de patru ori pe Anfield. Totuși, inconsistența sa a făcut ca aventura lui la Arsenal să fie una scurtă.

Eduardo (2007-2010)

O poveste tristă, Eduardo părea a fi un clasic bargain transfer al lui Wenger, marcând 12 goluri până în luna februarie în primul său sezon în fotbalul englez. A urmat apoi acea fractură oribilă suferită în meciul Birmingham City. A stat mai mult de un an pe bară, iar la revenire evoluțiile sale n-au mai fost aceleași.

Park Chu-Young (2011-2014)

Un transfer misterios făcut de Wenger de la AS Monaco, mulți crezând că e doar viziunea clubului de a-și crește popularitatea în Asia. Park Chu-Young a fost implicat puțin, jucând doar câteva minute în tricoul lui Arsenal. A marcat un singur gol în Cupa Ligii. Cel mai bizar număr 9 din istoria clubului?

Lukas Podolski (2012-2015)

A marcat 31 de goluri în toate competițiile în 2 ani jumătate, dar tot ne-a lăsat cu senzația că putea avea un impact mai mare. A avut și are o relație excelentă cu fanii.

"I would've loved to stay at Arsenal for a couple more years, I felt great there. The team, the stuff around the team - everyone at the club was so friendly, like a family. Great fans, great city, the stadium - everything!"

Lucas Perez (2016-217)

Adus de la Deportivo pentru 17,1 milioane de lire sterline, putea fi o afacere bună la vremea respectivă: un atacant rapid, cu un stil direct, venit după un sezon de 17 goluri în La Liga.

Cu toate acestea, deși a început cu hat-trick în 39 de minute într-o victorie cu FC Basel, Pérez nu a reușit să se impună în primul unsprezece al lui Wenger. S-a întors la Deportivo sub formă de împrumut, după ce Alexandre Lacazette a preluat tricoul cu numărul 9. Într-un interviu dat în Spania, Pérez a catalogat această acțiune drept un „gest urât” al clubului:

„Să-mi ia numărul de pe tricou fără să-mi spună, pentru a-l da unui coleg, mi se pare de neacceptat. Nu mai pot continua așa. Am dat totul, dar asta nu a fost reciproc, așa că nu mai pot suporta.”

Alexandre Lacazette (2017-2022)

Lacazette nu a reușit niciodată să devină acel atacant letal pe care îl doream cu toții. Și-a schimbat stilul de joc odată cu venirea la Arsenal, evoluând tot mai mult cu spatele la poartă și căutând tot mai puțin demarcările în profunzime. 71 de goluri în 206 partide nu sunt puține, dar standarul e altul la nivelul acesta…

Gabriel Jesus (2022- )

Ultimul și actualul purtător al tricoului cu numărul 9 este Gabriel Jesus. Brazilianul a adus în 2022 un suflu nou în atacul lui Arsenal, dar accidentările frecvente și inconsistența în fața porții au ridicat semne de întrebare tot mai mari în ultimul an.

După încă o accidentare gravă, pare tot mai limpede că e o altă victimă a „blestemului” numărului 9 la Arsenal…

Mit sau realitate?

Poate că acest „blestem” este doar o coincidență.

Sau poate că presiunea asociată cu acest tricou afectează psihologic jucătorii.

Totuși, un lucru este sigur. Vom trăi mereu cu speranța că următorul jucător care va îmbrăca tricoul cu numărul 9 va fi acel golgheter care va transforma acest număr dintr-un simbol al eșecului într-unul al succesului.

There is always hope.