Visul unei nopți de vară
EZEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEE
De la Santi Cazorla încoace (2012!) n-am mai simțit o asemenea bucurie inexplicabilă pentru un transfer ofensiv la Arsenal.
Nici măcar venirea lui Gyökeres nu mi-a declanșat atâta entuziasm. Nici pe aproape. Aseară, pe la 10, când am văzut mesajul lui George, am strigat un „Bineeee, băăăăăă!!!” din tot sufletul, fără să pot controla reacția. Parcă a explodat ceva în mine.
E fix ce-au pățit băieții de la Latte Firm în timpul emisiunii lor în direct (29:59), când deodată au apărut știrile legate de Eze. E o bucurie greu de explicat sau de înțeles din exterior.
Pentru că Eberechi Eze nu e doar un jucător.
Eze e genul de fotbalist care întruchipează motivul pentru care te-ai îndrăgostit de fotbal.
Eze e genul de fotbalist care te ridică de pe fotoliu. Care încântă de fiecare dată când atinge mingea. E driblingul spectaculos, e pasa care schimbă ritmul și flair-ul cu mingea lipită de picior.
Eze e fotbal în forma lui cea mai captivantă. Eze are SWAGGER-ul de care aveam atâta nevoie.
Arsenal are o echipă excelentă, dar de multe ori lipsește acel factor surpriză, acea scânteie personală care să rupă meciul.
Eze vine exact cu asta. Vine cu ADN-ul showmanului, cu acea bucată de tupeu și nebunie frumoasă care ne amintește de greii de pe Highbury. E genul de fotbalist care nu doar joacă, ci încântă.
Și mai e ceva.
Eze e unul de-al nostru. Arsenal i-a rămas mereu în suflet. A trecut prin academia noastră, n-a reușit atunci să se impună, dar dragostea de club nu l-a părăsit niciodată. Țin minte cum a celebrat reținut când a marcat împotriva noastră, semn că inima lui bătea tot pentru Arsenal.
Faptul că i l-am suflat direct din brațele lui Tottenham face povestea asta și mai delicioasă. 😁😁😁
Eze e transferul ilogic care are logică. Exact ca în vremurile lui Wenger, când aduceam încă un mijlocaș ofensiv, deși aveam deja suficienți. Pentru că uneori nu poți să spui NU talentului. Așa a fost cu Özil, așa e acum cu Eze.
Nimeni nu știe încă unde îl va folosi Arteta: stânga, număr 10, poate chiar 8 cât lipsește Havertz și Merino revine în atac? Nimeni nu știe și nici nu contează! Contează doar că Eze e aici. Și e al nostru.
De obicei noi suntem cei frustrați, care visăm la un jucător și îl vedem plecând la alții pentru că n-am licitat suficient sau pentru că ne-am mișcat timid, târziu. De data asta, în sfârșit, morișca transferurilor s-a învârtit în favoarea noastră.
Vine Eze! Se face!
Și chiar dacă nu știm încă unde îl vom pune printre Odegaard, Nwaneri, Trossard, Martinelli, Saka, Madueke sau Dowman, știm un singur lucru: îl vrem aici.
Eze e explozia care schimbă mood-ul unui fan într-o clipă. Pe teren și în afara lui. Așa cum s-a întâmplat aseară când toți eram posomorâți și nimeni nu mai credea că Arsenal mai aduce ceva după anunțul prelungirii contractului lui Trossard.
Eze e speranță.
Eze e entuziasm.
Eze e visul unei nopți de vară. Chiar e.
