Fără scuze.

Arsenal - Fulham 2-2

Aug 28, 2023

Scriam înaintea meciului cum, mai în glumă mai în serios, Arsenal ne dă emoții meci de meci și cum nu vom scăpa nici de această dată… Așa a și fost. Golul lui Pereira din minutul 1 a venit la fel ca furtuna de pe Emirates și a contribuit la un peisaj apocaliptic. In and out.

Partida cu Fulham a fost ca un déjà vu presărat cu multe tipare de joc din meciurile de acasă din sezonul trecut:

gol primit chiar la începutul meciului după greșeli personale. Arsenal e singura echipă care a primit gol în primul minut al unui meci de trei ori în acest an. Toate cele trei partide fiind pe teren propriu.
forcing în repriza a doua și întoarcerea scorului pe tabelă.
gol primit prostește pe final de meci, după o fază fixă și greșeli în defensivă.

Analiză

Un gol schimbă cursul unui joc indiferent când e marcat. Cu atât mai mult când e în primele secunde ale unui meci și începi partida de la 0-1. Poate că Fulham ar fi jucat mai curajos și ne-ar fi lăsat mai multe spații de exploatat, dar din minutul 1 a început un alt tip de meci.

Cred că golul lui Pereira e exemplul perfect care ne arată că încă suntem work in progress. Sistemul de joc cu un inverted fullback nu e pentru toată lumea. Thomas Partey și-a ales greșit momentul în care să-și părăsească zona și să urce la mijloc, iar Bukayo Saka probabil că nici nu s-a mai uitat unde pasează, gândindu-se că e imposbil ca acolo să nu fie al doilea fundaș central. E ușor să arăți cu degetul către vinovați, senzația mea fiind că golul primit a fost mai mult eșecul sistemului decât o eroare individuală.

Revenirea la jocul pe care-l știm

Odată cu intrarea lui Zinchenko, am revenit la așezarea pe care o afișam în sezonul trecut. Și ce reconfortant a fost să-i vedem iar pe ai noștri jucând ce știu ei mai bine. Am revăzut traseele de pase pe care ajunsesem să le învățăm pe de rost în sezonul trecut. Am văzut cât de simplu poate fi să ajungi în câteva secunde de la poarta lui Ramsdale la cea a lui Leno. Am văzut cât de bine face Zinchenko legătura între atac și apărare.

Barney Ronay scria în The Guardian despre cum permutările lui Arteta și încercările de a face un Arsenal mai bun și mai imprevizibil ne face în primul rând să uităm că mai mult decât orice, Arsenal avea nevoie să arate în acest început de sezon că progresul de anul trecut a fost unul real.

For Arteta this was a messy game, one that will draw accusations of tactical egotism, Pep-mimesis, of forgetting that what Arsenal need above all in these early games is confirmation that last season’s progress was real, that hard-won Premier League points are the necessary bedrock of whatever tactical jazz Arsenal’s manager might succeed in introducing. (Barney Ronay)

Introducerea lui Zinchenko în rolul său clasic și a lui Fabio Vieria în rolul lui Xhaka din sezonul trecut, au făcut ca Arsenal să revină la partitura bine cunoscută. Așa a apărut și golul egalizator, din demarcările penetrante ale portughezului.

Xhaka ne surprindea sezonul trecut cu aparițiile sale în avanposturi, elvețianul reușind să iasă din zona sa de confort din centrul terenului. Havertz are nevoie să facă la fel, să ceară mai puțin mingea la picior și să încerce mai des aceste demarcări penetrante în spatele apărării adverse.

Ce mi-a plăcut

Fabio Vieira. Nu se îndoia nimeni de faptul că portughezul e un mijlocaș talentat, cu viziune și pase excelente, doar că în sezonul trecut a jucat timorat și la alibi, nearătând mai nimic special. Nu cred că am fost singurul care nu a fost încântat când Fabio aștepta să intre în teren sâmbătă cu Fulham, dar de această dată am văzut un alt jucător. Unul dornic să-și asume acțiuni personale, unul care nu oferă doar pase scurte simple pentru a nu greși, unul care stă mai bine pe picioare. În sfârșit, portughezul a arătat ca unul pe care ne putem baza.
Oleksandr Zinchenko. Ucraineanul pare gelul care unge jocul lui Arsenal. Ca și la meciul cu Palace, odată cu intrarea sa, jucătorii s-au găsit mai bine în teren, ucraineanul reușind de fiecare dată să primească mingea între linii și să știe să paseze între linii. Zinchenko pare în prezent omul care știe să facă cel mai bine legătura dintre apărare și atac, iar dependența noastră de Zinny mă îngrijorează un pic.
Capacitatea noastră de a reveni pe tabelă. Ca și în momentele în care eram conduși pe teren propriu în sezonul trecut, jucătorii mereu au dat senzația că pot reveni. Mă uitam la ceas prin minutul 60 și în loc să fiu îngrijorat ca în alți ani că nu suntem în stare să mai marcăm două goluri, eram convins că vom marca.

Ce nu mi-a plăcut

Gabriel Magalhaes din nou pe bancă. Arteta vorbea la începutul meciului că își dorește să țină toți jucătorii în priză și că de aceea Trossard a fost titular. Doar că spaniolul a uitat că mai are un jucător important pe care l-a uitat din nou pe bancă. Gabriel e unul din cei mai buni fundași centrali din Premier League, a intrat de pe bancă foarte determinat cu Palace, dar dacă mai continuăm să-l ținem rezervă, să nu ne mire dacă-și anunță agentul că vrea să plece…
Atitudinea după 2-1. Nu cred că am fost singurul care a avut senzația că jucătorii au „slăbit” motoarele și s-au lăsat pe tânjală. Mai ales după ce Calvin Bassey a primit cartonaș roșu. Între eliminarea lui Bassey și golul lui Palhinha, au fost multe dueluri pierdute, multe decizii greșite și zero inițiativă în atacul nostru.
Mi s-a părit pripită introducerea lui Gabriel Jesus, abia revenit după o operație la genunchi. Brazilianul părea încă nepregătit fizic și neconectat la ritmul unui meci de Premier League. Arteta s-a ars de câteva ori cu forțarea lui Zinchenko după accidentările din sezonul trecut. Sezonul e lung și poate că n-ar strica mai multă răbdare cu reintroducerea lui Jesus.
Crește presiunea pe Havertz. Oamenii de atac, în special cei pe care se plătesc sume mari, au nevoie de goluri cât mai repede. Havertz a jucat în nota sa, util, dar fără sclipiri, și mă tem că avem nevoie de mult mai mult de atât. A avut un moment în repriza a doua când a primit mingea singur-singurel, cu spatele la poartă, dar nu s-a informat și a pasat înapoi greșit, în loc să pivoteze relaxat și să avanseze spre poarta lui Leno. A fost trigger-ul care i-a făcut pe cei din tribune să-l huiduie. Havertz are nevoie ca de aer de o reușită.

Următoarele cinci meciuri pentru Arsenal:

3 septembrie, Manchester United (acasă)
16 septembrie, Everton (deplasare)
19-20 septembrie, Liga Campionilor 😊
24 septembrie, Tottenham (acasă)
30 septembrie, Bournemouth (deplasare)

La mijlocul săptămânii ne aflăm toți potențialii adversari din grupele Ligii Campionilor, iar eu voi reveni cu un material despre cum ar putea grupa pentru noi.

COYG!