Cu Man United, în prima etapă, ne-a mers. Am câștigat atunci un meci strâns, cu câteva faze cheie la limită la ambele porți, în care victoria putea merge în ambele direcții. Dar apoi în meciuri similare, am pierdut puncte pe Anfield și acasă cu Man City.
💡 Dacă vrei să contezi în lupta pentru titlu, nu-ți permiți să pierzi prea multe astfel de meciuri tari, echilibrate, în care diferența e făcută de faze la limită. Arsenal avea nevoie să arate că poate câștiga și astfel de meciuri.
Succesul muncit de pe St. James’ Park poate reprezenta un adevărat punct de cotitură în sezonul lui Arsenal, aducând fără îndoială o descătușare pe plan moral și un plus important de încredere pentru provocările ce urmează.
Eddie ne-a sunat sambată după-amiază și noi am răspuns cu Newcastle.
Târziu, chiar înainte să intre mesageria vocală pe St. James’ Park. Dar am răspuns.
13 puncte după 6 meciuri de Premier League, 2 puncte distanță de primul loc, după deplasări la Manchester United, Liverpool și Newcastle și meci acasă cu Manchester City, în timp ce încă se integrează jucători noi, se încearcă aducerea mai multor variații în stilul de joc, având și accidentări… Până la urmă, nu e rău deloc pentru o echipă atât de criticată.
Analiză
Meciul de ieri părea că seamănă cu cel de anul trecut de pe St James’ Park, cu Arsenal având posesia și Newcastle punctând cu capul la prima situație de gol la poarta lui Raya.
Totuși, am văzut un Newcastle mai puțin incisiv fără Isak și un Arsenal ceva mai direct, mai dornic de o luptă fizică, mai bun pe tranziții, care a găsit spații între linii și a produs câteva ocazii mari în afara golurilor. Pe lângă goluri, au fost 4 ocazii mari și un 2.31 xG reușit Arsenal pe St James’ Park, dublu decât ce au reușit FC Barcelona sau Liverpool cu o repriză cu om în plus.
De data asta, cu întăririle din vară și lotul mai valoros, echipa a reușit să treacă peste nedreptatea suferită în prima repriză (chiar dacă a fost vizibil că le-a afectat concentrarea o perioadă) și a continuat să pună presiune și să își creeze ocaziile care, în cele din urmă, le-au adus victoria.
A fost o descătușare de care aveam nevoie după un început greu de sezon…
🖐️ Sunt convins că dacă nu venea golul lui Gabriel din prelungiri, narativa și perspectiva era cu totul alta, iar Arsenal era acuzată de aceeași lipsă de dorință de a câștiga. Dar filosofăm altă dată…
Ce mi-a plăcut
Un Arsenal mai direct? Am văzut un Arsenal care n-a mai căutat breșa în apărarea adversă la infinit. Am văzut un Rice care a trimis multe centrări la bara a doua (23 de centrări și 58 de baloane în adâncime a încercat în total Arsenal), am evitat să facem jocul lent de pase pe care ar fi vrut cei de la Newcastle să-l facem.
🖐️ Știu, multe centrări au părut haotice, dar asta nu spune toată povestea. Am dus mulți oameni sus, am recuperat repede „mingea a doua” și așa câștigam teren și veneam și mai aproape de careul lui Newcastle.
2.31 xG reușit Arsenal pe St James’ Park, dublu decât ce au reușit FC Barcelona sau Liverpool cu o repriză cu om în plus. Poate că mulți nu realizează cât de grea e o astfel de deplasare și cât de dificil e că punctezi cel mai ridicat xG reușit de o echipă pe terenul lui Newcastle în ultimul an.
Schimbarea lui Zubimendi cu Ødegaard. Trebuie să-i dăm credit lui Arteta pentru schimbarea asta. Zubi a avut o evoluție curată, în nota sa, dar intrarea lui Martin nu ne-a adus doar prospețime, ci și mai multe verticalizări: exteriorul către Gyokeres, pasa filtrantă către MLS (care a dus la cornerul de la care a pornit golul egalizator), pre-assist-ul la golul lui Merino, assist-ul de la golul victoriei, un cameo extraordinar al căpitanului.
“Ødegaard introduction changed it for Arsenal. He started playing penetration passes through us” (Eddie Howe)
Timber. Sunt remarcabile siguranța, tehnica, incisivitatea și agresivitatea olandezului care a făcut încă un meci excelent. Timber ne miră în fiecare săptămână cum reușește să îmbine calitățile tehnice cu spiritul de luptător.
Rice. Nu cred că-s singurul care tânjea după aparițiile în atac ale lui Rice de dinainte ca englezul să fie „mutat” într-un dublu-pivot alături de Zubimendi. Cu Newcastle însă, Rice a făcut risipă de efort. A strâns lângă Zubimendi când Coțofenele erau pe atac pozițional, dar a avut aceleași apariții în preajma careului advers. Pasele lui Odegaard au schimbat rezultatul, dar Rice a fost omul meciului pentru mine.
Ce nu mi-a plăcut
Greșeala lui Mosquera. A oferit gratuit cornerul din care Newcastle a deschis scorul, greșind o pasă simplă către Raya. Inițial mi s-a părut dură decizia lui Arteta de a-l schimba, dar probabil a simțit că are în „cârcă” o povară emoțională care-l va face să mai greșească.
Nebunia lui Gabriel. Îi înțeleg frustrarea după golul lui Newcastle când s-a simțit nedreptățit, dar lovitura cu cotul pe care i-a aplicat-o ulterior lui Woltemade putea să ne coste o eliminare și să ne încheie orice speranță la vreun punct. În același timp, cu toții ne-am regăsit frustrarea în gestul lui, după ce am primit același tratament în atâtea rânduri de la Bruno Guimares sau Joelinton.
Ciudatele schimbări din minutul 60. Mi-a plăcut că a ieșit bine la final, dar mi-a fost greu să înțeleg schimbarea lui Calafiori cu Merino. A părut că-i lăsăm firavului Trossard sarcina de a se ocupa de tot flancul stâng, iar pe Merino l-am înghesuit într-o zonă centrală deja aglomerată. Probabil scopul de a centra mai mult și de a ne folosi de jocul aerian excelent al spaniolului. Ceea ce ne-a ieșit!
Ipocrizia pundits-ilor. Cu City, după ce-am egalat, Arteta l-a introdus pe Mosquera în locul lui Zubimendi pentru a reface un echilibru pe teren. Cu Newcastle, după egalare, Arteta l-a introdus pe Lewis-Skelly în locul lui Trossard. Gary Neville, Henry Winter și alți analiști care etapa trecută criticau atitudinea lui Arsenal, laudă acum deciziile luate doar pentru că tabela arată de data asta altfel. Bineînțeles că o decizie care duce la un rezultat bun trebuie lăudată, dar întreg contextul și firul meciurilor e analizat mult prea superficial.
Ce urmează pentru Arsenal?
Două meciuri mai sunt până la următoarea pauză internațională. Și n-am scăpat de Nuno Espirito Santo, care vine până la urmă cu autobaza lui cu tot, dar în alt tricou.
Arsenal - Olympiacos, miercuri 1 octombrie 22:00
Arsenal - West Ham, sâmbătă 4 octombrie 17:00
După pauza internațională:
Fulham - Arsenal, sâmbătă 18 octombrie, 19:30
Arsenal - Atletico Madrid, marți, 21 octombrie, 22:00
Arsenal - Crystal Palace, duminică, 26 octombrie 16:00
🔴 COYG! ⚪
E „2-2” la meciuri strânse în care am pierdut, respectiv câștigat puncte sezonul ăsta. De aici și titlul. // am primit două mesaje cu întrebări de la oameni care nu înțelegeau titlul, de aici și o mică clarificare aici.