Gillespie Road

“Whoever heard of Gillespie Road? It is Arsenal around here!”

Când m-am întâlnit cu Tom Watt, englezul îmi spunea că unul din motivele pentru care se mândrește că e suporterul lui Arsenal e că suntem singurul club din Londra care are o stație de metrou care-i poartă numele.

Sunt 16 cluburi profesioniste în Londra, dar Arsenal are ceva unic.

Acest lucru se datorează în mare măsură lui Herbert Chapman, care a făcut eforturi mari pentru ca stația de metrou din spatele tribunei North Bank să fie redenumită din Gillespie Road.

“Whoever heard of Gillespie Road? It is Arsenal around here!” (Herbert Chapman)

Ideea i-a venit în minte lui Chapman încă de când a venit în deplasare pe Highbury în 1913, ca manager al echipei Leeds City. A fost nevoie de mai mult de un an de lobby și presiuni asupra politicienilor, iar schimbarea a însemnat că mii de bilete, hărți și indicatoare au trebuit să fie înlocuite. Chiar și aparatele companiei de metrou au trebuit reconfigurate.

În 1913, multă lume a rămas suprinsă când a aflat că Woolwich Arsenal se mută din sudul Londrei. În realitate, mutarea nu avea decât să fie de bun augur pentru ascensiunea și popularitatea clubului care avea să părăsească mlaștinile din sud.

Tunarii se mutau pe un stadion nou, într-o zonă accesibilă a Londrei, cu stații de tren și metrou în apropiere, precum Finsbury Park, Drayton Park sau Gillespie Road.

Asta a făcut ca 20 000 de spectatori să asiste la meciul de deschidere al noului stadion al lui Arsenal, împotriva lui Leicester Fosse, pe 6 septembrie 1913. The Metropolitan Railway raporta atunci o creștere exponețială a traficului. Un număr de 5 000 de persoane coborau doar la Drayton Park în acea după-amiază de sâmbătă.

Apropierea de Gillespie Road rezolva o problemă importantă a iubitorilor de fotbal. Până pe la jumătatea secolului XX, să poți ajunge la stadion la un meci care începea la 12:30 sau 15:00 era o provocare, cu excepția cazului în care se întâmplă să lucrezi în zonă. Majoritatea bărbaților încă mai munceau sâmbăta, în dimineața dinainte de începerea weekendului. Posibilitatea de a se urca în metrou oriunde în Londra și de a ieși ulterior la suprafață chiar în pragul stadionului a făcut ca susținerea lui Arsenalului să fie mult mai practică decât era în îndepărtatul Woolwich.

Stația de metrou Gillespie Road era la chiar 50 de metri de intrarea în vechea tribună Laundry End, de pe scările căreia e făcută celebra poză dinaintea unui North-London Derby din anii ‘30.

Tot atunci, Herbert Chapman, o minte sclipitoare, o transforma pe Arsenal atât pe teren cât și în afara lui, făcând tot mai popular numele clubului.

Pe teren, Arsenal avea o așezare tactică inovatoare, tunarii au fost primii care au purtat numere pe spatele tricourilor, iar Chapman era primul din Anglia care se gândea la montarea unei instalații de nocturnă, care introducea o minge de joc mai albă și un sistem de difuzoare pe stadion. Tot el l-a invitat pe Prințul de Wales la deschiderea oficială a tribunei West End, a extins și modernizat vechiul Laundry End, a ridicat celebrul ceas deasupra South Stand și a făcut lobby pentru schimbarea numelui stației de metrou care fusese deschisă în 1906 ca Gillespie Road.

Arsenal (Highbury Hill)

Și a și reușit! În toamna lui 1932, stația de metoru Gillespie Road devenea Arsenal (Highbury Hill), numele făcând publicitate atât pentru club, cât și pentru stadionul care tocmai trecuse printr-un proces de modernizare.

Jon Spurling povestea în Highbury: The Story of Arsenal in N.5 cum Arsenal a trebuit să suporte o mare parte din costurile companiei de transport. Schimbarea a implicat retipărirea biletelor și a hărților și a fost complicată și mai mult de faptul că celalalte linii erau încă administrate independent în acea vreme, întreaga rețea de metrou devenind London Undergound, așa cum îl știm, abia în anul următor.

Creșterea popularității lui Arsenal, relațiile lui Herbert Chapman și carisma sa au făcut totuși ca toate problemele să fie depășite, chiar dacă plăcile de pe pereții tunelului din stație încă mai menționau (și încă o mai fac și azi) numele de Gillespie Road.

Și de ce n-ar fi făcut-o? Până la urmă clubul a plătit pentru toate aceste schimbări făcute la o stație care era destul de puțin folosită în afara zilelor de meci, atunci când chiar devenea aglomerată.

Au mai trecut trei decenii până când sufixul Highbury Hill a fost scos din numele stației, iar Arsenal a devenit singura stație din rețeaua de metrou londonez numită după un club de fotbal și nu după o locație geografică.

Eu unul asociez Arsenal Station cu cozile interminabile de după meciurile lui Arsenal, de obicei alegând să merg mai mult pe jos decât să aștept zeci de minute în afara stației. Însă de fiecare dată când am venit pe Emirates, am avut un sentiment de coming home atunci când am ieșit din metrou pe strada Gillespie și am văzut marea de tricouri Arsenal și multitudinea de chioșcuri cu fulare și suveniruri.