Ken Friar: o viață la Arsenal
„Every day of my working life has been at this great club and I have treasured them all.”
Cu toții am fost întristați de anunțul plecării lui Smith Rowe la Fulham, după 14 ani petrecuți în sânul lui Arsenal.
Însă în mijlocul acestor emoții, să ne amintim de povestea incredibilă a lui Ken Friar, despre care putem spune cu adevărat că a petrecut o viață la Arsenal. Englezul va împlini săptămâna viitoare 90 de ani, dintre care peste 70 au fost dedicați cu devotament neclintit clubului nostru drag.
Ken Friar este mai mult decât o legendă a lui Arsenal. El este simbolul unei vieți trăite pentru culorile și valorile clubului, un exemplu de loialitate și dăruire care ne reamintește ce înseamnă cu adevărat să faci parte din familia Arsenal.
Mingea blocată sub mașină și șansa vieții
Născut și crescut în Islington, Ken Friar provenea dintr-o familie modestă, a mers la școala din cartier și ar fi avut o viață banală dacă n-ar fi avut loc ceva magic în primăvara lui 1946.
Într-o după-amiază de aprilie, puștiul Ken se juca cu mingea împreună cu prietenii săi la câțiva metri de stadionul Highbury.
La o miuță, Ken a șutat mult prea puternic peste poarta imaginară făcută din pietre, iar mingea a ajuns departe, sub o mașină. Așa cum e regula străzii, „vinovatul” se duce după minge.
Aici avea să se schimbe viața lui Ken Friar.
Mingea ajunsese sub mașina lui George Allison (primul comentator sportiv din istoria BBC și al doilea cel mai longeviv manager din istoria lui Arsenal).
Allison tocmai se pregătea să plece spre casă când micul Ken ajunsese la mașina sa și încerca să se întindă sub capotă pentru a recupera balonul.
Impresionat de entuziasmul, energia și politețea micului Ken, George Allison l-a chemat în ziua următoare la stadion, unde avea să-i propună să fie mesagerul clubului în zilele de meci.
Avea doar 12 ani și viața lui Ken Friar avea să fie permanent legată de Arsenal.
Micul Ken era serios, devotat, curios, iar rolul de mesager al clubului l-a făcut să ia contact cu toate laturile unei echipe de fotbal, de la comunicarea cu fanii, la comunicarea din interior și organizarea clubului.
Când a terminat liceul, Friar a urcat în birouri, a început să lucreze în echipa de box-office a lui Arsenal și ulterior a devenit secretarul clubului, înlocuindu-l pe Bob Wall în ianuarie 1973.
Tom Watt îmi povestea că Friar a fost unul din cei care s-a opus vehement la tratativele purtate de Arsenal și Tottenham în anii ‘70 pentru construirea și împărțirea unui stadion nou, comun, în zona Alexandra Palace.
Crescut în club
Zece ani mai târziu, în 1983, Friar a fost numit director general de către președintele de atunci, Peter Hill-Wood, rol în care a stat până în 2000.
Băiatul care bătea mingea în fața stadionului Highbury ajunsese să joace un rol activ în negocierea contractelor cu antrenorii și jucătorii lui Arsenal, precum și în promovarea imaginii lui Arsenal în rândul comunității din nordul Londrei și nu numai..
S-a retras în 2020, dar ultimul proiect major la care a pus umărul a fost mutarea de pe Highbury pe Emirates, fiind probabil omul din club cu legăturile cele mai adânci față de vechea arenă.
“I was at Highbury from 1946 to 2006. It’s a special place. When you spend 60 years somewhere, of course you are going to miss it. But tradition doesn’t pay the bills and the club had to move on. I think the stadium we have now justifies why we moved.” (Ken Friar, într-un interviu în 2017)
În 2011, The North Bridge, podul care face legătura dintre stadionul Emirates și stația de metrou Arsenal, a fost redenumit ‘The Ken Friar Bridge’ , în semn de respect pentru cariera și activitatea englezului.
Tot atunci, la capătul podului avea să fie prezentată și o statuie care-l reprezintă pe micul Ken, jucând fotbal în bocanci și ținuta acelor vremuri.
Comunitatea
Ultimele interviuri date de Ken Friar l-au găsit pe englez vorbind mult despre importanța implicării lui Arsenal în comunitatea din nordul Londrei.
“I’m very much an Islington chap. I’ve been Islington from birth. I’ve worked here all my life and I’m very much attuned with the community. It makes me so proud to see the ways we have been able to assist people.
We started the community programme 30 years ago, not just for Islington but also neighbouring boroughs. That still exists today and the Arsenal Hub in Benwell Road, in the shadow of Arsenal’s Emirates Stadium, is used by the community 52 hours a week. I think that’s amazing.” (Ken Friar)
Ken Friar va împlini marți 90 de ani, din care peste 70 au fost în slujba lui Arsenal Football Club.
Când cei din jur îmi povestesc despre fotbaliști care și-au petrecut 10-20 ani la același club, mie-mi zboară gândul doar la el, Ken Friar fiind my „go-to person” pentru orice poveste legată de oameni reprezentativi pentru o echipă de fotbal.
“Every day of my working life has been at this great club and I have treasured them all. It has been an honour and a privilege to see the club grow whilst maintaining its core traditions and values.
Society, football and the club have all changed radically over the years but Arsenal has remained a constant force. We’ve won and lost many football matches but we have always recognised that as a club we play a really important role in our local community and beyond. I know that will continue as we move forward.” (Ken Friar)
sursa declarații: islingtongazette.co.uk;