Lenți. Fricoși. Insistenți. Victorioși.
Lenți. Fricoși. Insistenți. Victorioși.
Mixed feelings după victoria cu Manchester United.
Nu cred că sunt singurul cu mixed feelings după victoria cu Manchester United. Au fost trei puncte muncite din greu și care la un moment dat păreau nerealizabile.
A fost încă un exemplu pentru cum sezonul trecut excelent din Premier League ne-a schimbat felul în care privim meciurile din acest an, după cum bine remarca George: „Am jucat slab pentru că așteptările erau: ‘le dăm 3-0 și îi dominăm, trebuie să ne luptăm la titlu’. United a jucat ok pentru că asteptările la ei erau ‘un punct ar fi de aur, poate obținem și anul ăsta top 4’. Mereu e mai ușor să dezamăgești decât să surprinzi plăcut.”
Dincolo de orice psihologie a fotbalului, am văzut destule semne de îngrijorare în meciul de ieri.
Lenți
Mi se pare doar mie sau în încercarea de a avea un control mai bun al posesiei și implicit al jocului, echipa construiește mai lent? Vedem mai puține un-doiuri, mai puține verticalizări și un joc mult mai așezat decât combinațiile rapide pe care le vedeam în sezonul trecut.
Mai mult, am senzația că echipa nu mai stă la fel de bine fizic cum se prezenta sezonul trecut. Mă așteptam la un forcing în a doua parte a reprizei a doua, dar jucătorii au părut că nu mai au energie și își dozau efortul la fiecare fază, când era vizibil că ne trebuie câteva secunde bune pentru a ne relua pozițiile pentru atacurile pozițioanle.
Fricoși
Implicarea activă a lui Onana în construcția jocului lui United ne-a făcut mai temători, ne-a tăiat din elanul pressingului obișnuit, iar cel mai probabil indicațiile au venit de pe margine. Rare au fost momentele în care Onana a fost presat de ai noștri. Jocul bun de picior al camerunezului și teama de a ne „elimina” din joc printr-un pressing dejucat de apărarea lui United și de a lăsa spații mari în jumătatea noastră ne-au făcut să fim mai reținuți. A fost frustrant să vedem cum așteptăm ca portarul advers să dea drumul la minge…
De altfel, Onana a fost jucătorul lui United care a primit cele mai multe pase în meciul de aseară, lucru care ne spune multe despre abordarea lui United, care a stat mult la cutie și s-a bazat mult pe spațiile pe care le vom lăsa libere pentru Rashford.
Insistenți
Mi-a plăcut cum, deși n-am fost în cea mai bună zi, nu am renunțat la filosofia noastră de joc. Nu ne-am hazardat să jucăm direct și să aruncăm mingi lungi în careu. Am încercat să punem mingea jos și la fiecare fază să reluăm traseele de joc antrenate.
Forțați de felul cum United a aglomerat centrul terenului, am construit mai mult în cele două benzi ale terenului. De multe ori a părut că pasăm fără să se întâmple nimic notabil, în special după intrarea lui Tomiyasu, care e vizibil inconfortabil în banda stângă. Dar poate că insistența asta cu care începeam cu răbdare atac pozițional după atac pozițional i-a făcut pe United să clacheze pe final.
Victorioși
Analizând la rece, mă gândesc că poate că fiecare atac lent și „fără colți” a avut rolul lui.
Până la urmă, fotbalul a răsplătit echipa care a insistat mai mult. Echipa care a practicat un fotbal pozitiv.
Când stai la cutie un meci întreg și meciul se joacă în preajma careului propriu, e normal ca la un moment dat, să o pățești. Fie dintr-o fază fixă, din hazard sau dintr-o breșă în apărare venită în urma oboselii, tot timpul joci aproape de poarta ta, cu riscul de a primi gol.
Când stai cu liniile sus, când construiești, când îți aduci oamenii în jumătatea adversă, pui presiune pe adversar și îl provoci să-i fie tot mai greu să reziste. Asta s-a întâmplat aseară.
E drept că fotbalul modern pare să răsplătească tot mai mult maniera de joc „închisă”, ultra-defensivă, reactivă, dar m-am bucurat mult aseară că am avut un rar moment în care zeii fotbalului au surâs celor care încă mai cred că poți câștiga jucând creativ.
