„One Nil to the Arsenal”: Povestea unuia dintre cele mai cunoscute imnuri ale lui Arsenal

În istoria fotbalului englez, puține echipe au reușit să inspire imnuri și cântece care să dăinuie de-a lungul timpului, dar Arsenal este una din excepții. Poate singurul cântec al nostru care mi-a făcut pielea de găină de fiecare dată când l-am auzit pe stadion, „One Nil to the Arsenal”, e un cântec simplu, dar puternic și care ne trimite cu gândul la o perioadă aparte din istoria clubului.

Deși Wikipedia și siteurile din mainstream spun că „One Nil to the Arsenal” s-a auzit prima dată din tribuna lui Arsenal la finala Cupei Cupelor din 1994, suporterii vechi ai lui Arsenal care făceau deplăsări în Europa în anii ‘90 au scris de-a lungul timpului altceva.

Originea expresiei „One Nil to the Arsenal”

Imnul „One Nil to the Arsenal” a început să prindă rădăcini în anii ’90, când echipa era sub conducerea lui George Graham și Arsenal era cunoscută pentru apărarea din beton și pentru numeroasele victorii cu scorul de 1-0.

George Graham, un fost jucător al clubului devenit ulterior antrenor, a construit o echipă care se baza pe o apărare aproape impenetrabilă, acel famous back four pe care mulți dintre noi îl știm pe de rost: Tony Adams, Steve Bould, Nigel Winterburn și Lee Dixon. Această linie de fund a făcut din Arsenal una dintre cele mai greu de învins echipe din Anglia la începutul anilor ‘90 și a venit la pachet cu o manieră de joc adesea criticată ca fiind prea conservatoare.

Pe parcursul acestei perioade, Arsenal a câștigat numeroase meciuri la limită, cu scorul de 1-0, iar acest tipar a început să fie remarcat atât de fani, cât și de presă. Încetul cu încetul, „One Nil to the Arsenal” devenise mai mult decât un simplu scor, ci un simbol al identității echipei și un mod de a celebra modul în care defensiva rezista meci de meci.

Cum a devenit imnul fanilor Arsenal

Fanii Arsenal au îmbrățișat rapid expresia „One Nil to the Arsenal,” iar cântecul a început să fie auzit frecvent pe stadionul Highbury la fiecare victorie de 1-0.

Melodia acestui imn provine din celebrul cântec „Go West” al trupei Village People, care fusese readus la viață în 1993 de britanicii de la Pet Shop Boys.

Am răsfoit multe comentarii de pe diverse bloguri vechi ale suporterilor veterani ai lui Arsenal și concluzia e unanimă: „One Nil to the Arsenal” s-a cântat prima dată la Paris, pe 29 martie 1994, pe Parcs des Princes.

Ian Wright marcase pentru Arsenal în prima repriză a meciului, iar Arsenal intra cu avantaj la cabină. În playlist-ul din pauza meciului s-a strecurat și melodia lui Pet Shop Boys, pe care fanii parizieni o acompaniau de obicei cu un ‘Allez, Paris Saint-Germain’, dar de data asta au fost depășiți de intensitatea fanilor lui Arsenal care îi acopereau cu un spontan „One Nil to the Arsenal”.

Cântecul a intrat în inimile celor prezenți pe Parc des Princes și a continuat și după pauză până când David Ginola a egalat pentru PSG.

Ce-a urmat pentru Arsenal în Europa? Băieții lui George Graham au câștigat pe Highbury returul cu PSG cu 1-0, iar finala Cupei Cupelor de la Copenhaga împotriva lui Parma s-a încheiat cu același scor.

Când echipa s-a întors din Danemarca, deja „One Nil to the Arsenal” era pe buzelor tuturor și avea să intre și să rămână pentru totdeauna în repertoriul fanilor.

Cântecul a devenit o marcă distinctivă și o celebrare a victoriilor Arsenalului, în special atunci când echipa reușea să păstreze avantajul de 1-0 până la finalul meciului. Era modul fanilor de a-și exprima încrederea în defensiva impenetrabilă a echipei și de a recunoaște efortul colectiv de pe teren al trupei conduse de George Graham.

Moștenirea imnului în perioada modernă

Chiar dacă stilul de joc al lui Arsenal s-a schimbat semnificativ de-a lungul anilor, în special sub conducerea lui Arsène Wenger, iar echipa a adoptat un stil mai ofensiv și mai spectaculos, imnul „One Nil to the Arsenal” a rămas o parte importantă a culturii clubului.

De-a lungul anilor, am dat de câteva experiențe amuzante în câteva deplasări din Europa în care crainicii stadioanelor habar n-aveau de legătura dintre Arsenal și melodia lui Pet Shop Boys și punea Go West în difuzoare dând startul petrecerii în peluza noastră.

Este un cântec care ne reamintește de perioada frumoasă din anii ’90, de disciplina defensivă care a dus echipa către câteva trofee importante și nu numai.