Răstignirea lui Edu
Recunosc că n-am știut cum să procesez știrea că Edu va pleca de la Arsenal.
M-am întrebat dacă l-am perceput greșit și dacă nu cumva Edu a fost mereu tipul acela la costum care lucreaza eficient și e intersat mai mult de carieră decât de club.
M-am întrebat de ce anunțul vine acum și dacă nu cumva e începutul unei noi perioade haotice la club care va produce un domino de schimbări majore.
M-am întrebat dacă nu cumva e semn că am îmbătrânit faptul că nu mai sunt dezamăgit când pleacă un jucator, ci când au loc schimbări majore în conducere, mai ales că Edu părea bine așezat la Londra, cu toată familia lângă el și cu intenții de a rămâne aici pe termen lung.
Am trecut printr-un amalgam de sentimente. L-am făcut mercenar, am fost dezamăgit de decizia lui sau m-am gândit că e o oportunitate de mai bine.
În schimb, la alți fani am citit prin social media doar păreri vehemente și nici urmă de second thoughts. E bine că Edu a părăsit clubul că și așa nu e bun să se ocupe de transferurile de la Arsenal.
În același timp, jurnaliști respectați care sunt aproape de Arsenal reiterau cum pierderea lui Edu nu e chiar cel mai ușor hit pentru club.
"Being someone in a suit who handles big meetings and internal politics, but also can talk on a level to players and represent the club values, is a mix that not everybody can pull off." (Amy Lawrence)
Judecata de Apoi
Edu a fost pus pe cruce pentru întreaga sa activitate la Arsenal, fiecare transfer neinspirat cântărind mai mult decât fiecare reușit.
Percepțiile greșite pot apărea des atunci când nu avem o imagine completă a lucrurilor. În timp ce unii suporteri sunt mulțumiți că Edu a plecat, considerându-l responsabil pentru transferuri ratate, este destul de dificil de știut întreaga poveste, având în vedere accesul limitat la informații din interiorul clubului.
Cei de la Guardian au relatat recent că Edu a fost, de fapt, frustrat de reticența clubului de a cheltui mai mult în fereastra de transferuri din vară și că ar fi dorit încă un transfer important, în detrimentul împrumutului lui Sterling.
E posibill să nu vedem constrângerile sau provocările din culise, iar interpretări greșite de acest fel arată cum percepțiile se pot îndepărta mult de realitate, mai ales când ne bazăm pe informații incomplete sau filtrate.
Sumele cheltuite de Arsenal în ultimii ani și lipsa câștigării campionatului în ultimele două sezoane sunt fapte concrete care atârnă greu la Judecata de Apoi a lui Edu, dar lucrurile sunt puțin mai complicate de atât și trebuie judecate în ansamblu.
Clubul a avut în sfârșit curaj și făcut cu brio tranziția de la un lot îmbătrânit, cu jucători cu salarii mari (75% din totalul veniturilor), la un lot care trimitea des în teren cel mai tânăr prim unsprezece din Premier League și care, pe hârtie, reprezintă al doilea cel mai valoros lot al unui club de fotbal din lume.
Da, știu, nu se dă niciun trofeu pentru asta.
Da, știu, prietenia cu Joorbahcian (Edu Gaspar a fost chiar primul jucător impresariat vreodată de Kia) și transferurile dezastruoase (David Luiz sau Willian) puse la cale de cei doi nu pot fi uitate. Ce se omite des în discuții e că tot Kia Joorbahcian a fost esențial și în aducerile lui Martinelli de la Ituano și Odegaard de la Real Madrid.
Lucrurile trebuie puse în balanță, iar dacă luați la puricat transferurile facute de orice alt Director of Football pe care-l apreciați și pe care vi-l doriți la Arsenal, o să vedem că toți au destule transferuri eșuate în portofoliu. De la Monchi la Ashworth, toți au bile mari negre în CV.
Vedem peste tot că pe o durată de 4-5 ani e imposibil ca un club să nu dea chix cu câteva transferuri, iar dacă așteptările noastre sunt ca toate mutările să fie adevărate mutări de geniu, poate că problema e la așteptările noastre nerealiste.
What next?
Privind din exterior, eu aș zice că Edu făcut o treabă bună și că a fost unul din pionii care au scos Arsenal din gaura în care se îndrepta înainte de pandemie, făcând tranziția spre un club mult mai sănătos financiar.
Iar dacă ești sănătos financiar, vei fi și bine pe teren, chit că vor mai apărea sincope.
Sunt sigur că îl vom înlocui, organigrama lui Arsenal trecând prin multe schimbări majore în ultimii 20 de ani. În perioada Wenger, nici măcar nu aveam un director sportiv, dar acum Arsenal are o organizație bine pusă la punct, cu oamenii potriviți colaborând și făcând treburile pentru care sunt cel mai bine pregătiți, indiferent dacă rolul se numește director sportiv sau nu.
Edu a avut un plus că a fost apropiat de Arteta și de jucători, dar acest rol nu trebuie neapărat să fie ocupat de cineva din interior. Nu trebuie să fie un „Arsenal man”, cum auzim des prin social media. Nu trebuie să aibă aceleași calități și puteri ca Edu.
Pentru mine, cel mai important lucru este să avem pe cineva care cunoaște bine piața transferurilor, are conexiuni foarte bune în întreaga lume și poate lucra împreună cu Arteta. Și care uneori chiar vrea să-l contrazică. Billy Carpenter ne amintea recent un exemplu cum Klopp nu-l dorea pe Salah în 2017, ci pe Julian Brandt și doar insistențele lui Michael Edwards l-au adus pe egiptean înapoi în Premier League, schimbând istoria clubului. You want perfect alignment, but not perfect agreement, in a footballing apparatus.
God Was Never on Your Side
Ce sezon avem…
Cartonașe roșii, accidentări, indisponibilități, abitraje eronate, era deja destul de frustrant sezonul nostru.
Anunțul neașteptat al plecării lui Edu contribuie și mai mult aceste vremuri tulburi și poate atrage și alte schimbări majore. Să nu ne mire dacă Mikel Arteta va pleca în vară, iar Arsenal va începe o nouă etapă.
Nimeni nu este de neînlocuit în structura unui club, dar e esențial ca momentul ăsta să fie gestionat atent pentru a evita o perioadă haotică. Avem atâtea exemple în Premier League cum haosul din birouri se reflectă și în teren.