Restart Arsenal: între speranță și semne de întrebare
Are you ready? Începe ultima parte a unui sezon pe care s-ar putea să nu-l uităm niciodată...
Parcă a trecut o veșnicie de când Arsenal n-a mai jucat în Premier League…
În realitate, au trecut doar 3 săptămâni, iar până la meciul cu Bournemouth se vor face 4.
Dar ultimele două weekenduri pentru noi au fost la extreme. Very highs (cu Everton) și very lows (finala Cupei Ligii) și de aceea poate că pauza asta a venit la fix. Să ne mai liniștim puțin, să mai dăm inimii un pic de răgaz…
Doar că pauza n-a adus neapărat liniște. A fost un mix de jucători odihniți din precauție și accidentări serioase. Și o constantă, ragebait-ul la adresa fanilor lui Arsenal.
Probabil că azi, la conferința de presă, vom afla mai multe despre starea fiecăruia.
Cu atâtea incertitudini, pentru Arteta și staff-ul medical urmează niște teste serioase în care squad managementul trebuie gândit foarte bine.
Cum ar putea gândi squad managementul pentru următoarele 3 meciuri?
Sâmbătă, cu Southampton în Cupă, e genul de meci în care trebuie să rotești cât poți. Ar fi momentul să-l vedem pe Dowman în dreapta, pentru a-l menaja pe Saka. E genul de meci în care trebuie să apară Myles Lewis-Skelly (de ce nu, la mijloc). La fel și Gabriel Jesus în față, care a rămas la Londra în pauză și ar trebui să fie fresh.
Cu Sporting Lisabona marți și Bournemouth în weekend, aici în ambele ar trebui să vedem cel mai bun prim 11 disponibil. Care va fi acela? Greu de zis, dar probabil 9 din 11 sunt deja “bătuți în cuie”: Raya - Timber, Saliba, Gabriel, Hincapie/Calafiori - Zubimendi, Rice, Odegaard - Saka, Trossard/Martinelli, Gyokeres.
Nu m-ar mira să-l vedem pe Martinelli ales pentru deplasarea de la Sporting. Are istoric bun în Europa, iar explozia lui pe tranziții e genul de armă care poate face diferența în astfel de meciuri.
Elefantul din cameră
Arsenal avea probleme de fluiditate a jocului înainte de pauză.
Ajungeam des în atacuri poziționale în care fundașii centrali erau sus, în jumătatea adversă, Rice și Zubimendi erau „lăbărțați” lateral, extremele aveau doi oameni pe ele, iar fundașii laterali erau în zone din care nu puteau primi.
– De fapt, poziționarea lateralilor e, pentru mine, principala problemă care blochează jocul. O fi indicație tactică, dar Timber intră și stă des în zone în care nu poate fi jucat deloc și uneori parcă atacăm pozițional cu un om în minus.
– Ødegaard a lipsit și Eze se implică puțin în faza incipientă a atacului pozițional. În plus, Hincapie e din ce în ce mai puțin inverted, ceea ce înseamnă că pierdem superioritatea numerică în zonele centrale și devenim mai ușor de blocat.
– Zubimendi și Rice nu sunt de excepție cu spatele la poartă. Ceva ce se vede mai puțin împotriva unui low block și mai mult împotriva celor care ne presează. Nu e o critică, ambii sunt jucători excelenți, dar nu au acel skill de a primi presați și a se întoarce cu fața la joc. Cum zicea Bielsa: “the hardest player to find is the 8” — genul Modrić. Nici Zubi, nici Rice nu sunt acel profil complet.
– Am fost ezitanți. Atât Gabriel, cât și Saliba au tendința să joace safe și să evite pasa verticală care ar sparge liniile. Saliba are meciuri în care iese cu mingea la picior cu o încredere incredibilă, dar nu o face constant. Gabi nu e un constructor de elită, și nici nu poți să-i reproșezi asta. Nu asta e meseria lui.
– Gyökeres cu spatele la poartă nu ajută la fluiditate. Nu e un secret, se vedea și la Sporting.
– Și, peste toate, am avut multe greșeli personale decisive în ultimele două luni. Fusese doar una în 28 meciuri din august până în noul an și 7 în 22 de meciuri din ianuarie încoace. Astea sunt greu de “antrenat”.
🖐️ Cu toate astea, în pofida tuturor dificultăților și imperfecțiunilor, Arsenal și-a adjudecat destule meciuri în perioada asta mai puțin bună pentru că e în primul rând o echipă solidă în adevăratul sens al cuvântului.
Soluții?
Poate că pauza a fost utilă pentru analiză video, pentru că sunt câteva reglaje clare de făcut și multe soluții in-house. Multe se vor decide în funcție de cât de bine vor reuși jucătorii să rămână apți și departe de accidentări.
– Revenirea lui Ødegaard e una dintre ele. Nu doar pentru refacerea triunghiului clasic cu White și Saka, ci pentru capacitatea lui de a coborî și de a progresa mingea din zone diferite.
Eze poate fi mai decisiv în jurul careului, dar problemele din construcție din ultimele săptămâni pot fi ameliorate prin revenirea lui Martin. Mai ales în contextul în care Eze, Merino sau Nwaneri sunt indisponibili, starea lui Ødegaard poate fi decisivă pentru finalul de sezon.
– Mai multe minute pentru White, care deschide jocul mai bine, învăluie și oferă soluții pe exterior. Poate aerisi jocul.
– Mai mult Myles Lewis-Skelly și Calafiori, mai puțin Hincapie. Piero e un soldat excelent, genul de jucător pe care îl vrei în echipă, dar creativitatea noastră scade când el rămâne în bandă. Progresia și jocul între linii suferă.
Calafiori face bine asta. MLS o făcea la fel de bine. Chiar dacă sezonul lui Myles nu a fost grozav, uităm prea repede cât de mult ajuta la construcție și cum atacul nostru e mult mai fluid când avem lateral implicat în posesie și care știe să joace rolul inverted. Nu poți să-ți revii în formă decât jucând… A fost excelent în pauză la naționala de tineret și are niște calități care ne pot ajuta mult în finalul ăsta de sezon.
🖐️ Una peste alta, pare genul de sezon în care ai nevoie de toți, iar versatilitatea lotului ar putea fi exact diferența dintre “aproape” și îndeplinirea visului.
Make or break
Intrăm în „acel” moment din sezon. Nu mai e loc de “vedem”, nu mai e loc de jumătăți de măsură. E make or break.
Poate fi finalul de sezon care deschide un drum nou, un titlu care schimbă multe și dă startul unei ere. Sau poate fi punctul în care echipa se destramă și va fi un nou început pentru unele dintre numele importante.
Va fi intens și un lucru e sigur: îl vom trăi la maximum. Pentru că știm foarte bine că altfel nu se poate cu Arsenal.
Ne citim aici în fiecare săptămână, mă bucur de fiecare dată când vă citesc comentariile și, cine știe, poate la final scriem despre bucurie, nu despre “ce-ar fi putut fi”.
🔴 COYG! ⚪