Seri care dor în sezoane care contează.
I survived Sébastien Squillaci, I can survive this.
🖐️Știu că trăim într-o perioadă în care orice discuție alunecă spre extreme, în care totul trebuie să fie ori dezastru total, ori euforie… exact genul de reacții pe care îl caută și îl amplifică rețelele sociale, hrănite de nevoia constantă de reacție. În realitate, însă, lucrurile se așază de cele mai multe ori într-o zonă gri.
Eșecul cu Southampton este o dezamăgire foarte mare, fără discuție, dar nu este nici un capăt de țară.
Frustrările din finala EFL Cup și eliminarea din FA Cup vor rămâne doar niște episoade dacă Arsenal câștigă titlul. Și, dacă suntem sinceri până la capăt și derulăm înapoi până la discursul tuturor din vară, asta a fost miza reală a sezonului încă din prima zi.
Au trecut 22 de ani de la Invincibili, iar dorința de a fi din nou cea mai bună echipă din Anglia, campioana, e peste orice alt trofeu. Restul competițiilor au contat, da, dar nu au definit niciodată sezonul în felul în care o face campionatul.
🖐️ Asta nu înseamnă că nu există lecții după meciul de la St Mary’s. Există și sunt destul de clare.
Ironia e că exact ce ne doream înainte de meci s-a întâmplat. Voiam rotație, voiam să-i vedem pe cei care joacă mai puțin, voiam să menajăm cât de multe piese cheie putem. În fotbal, uneori primești exact lucrul pe care îl ceri și realizezi prea târziu că nu era momentul pentru el.
Nu e nici prima dată când ni se întâmplă asta ca suporteri Arsenal.
Invincibilii, sezonul pe care îl mitologizăm astăzi, au avut și ei o perioadă în care au ieșit din toate competițiile în aceeași perioadă. Eliminarea cu Chelsea din Champions League și cea din FA Cup au venit una după alta la interval de câteva zile și, la momentul respectiv, au durut enorm. Mi-aduc aminte și acum cum stăteam cu ochii lipiți de transmisia Pro TV de pe televizorul cu tub, uluit, incapabil să procesez că tocmai Wayne Bridge ne oprise din drumul spre finala UCL. Eliminarea de către Middlesborough din semifinalele Cupei Ligii venise cu câteva săptămâni înainte.
Dar timpul a făcut ce face mereu: a simplificat povestea. Din acel sezon nu a rămas decât titlul și faptul că echipa nu a pierdut niciun meci în campionat. Restul s-a estompat.
De fapt, când acea echipă a devenit „Invincibilă”, nu mai lupta pentru nimic altceva în ultima lună și jumătate.
În ultimele luni s-a vorbit din ce în ce mai mult despre treble, despre quadruplă, despre un sezon perfect. Discuția asta (care, apropo, nu știu cum a crescut pentru că nu știu niciun fan Arsenal care să fi crezut vreodată în triplă sau quadruplă și știu destui…) a ajuns să creeze un standard aproape imposibil. În realitate, foarte puține echipe din istoria fotbalului au reușit așa ceva.
Dacă Arsenal câștigă Premier League, sezonul acesta este un succes uriaș.
Dacă echipa ajunge din nou în semifinalele Champions League, după semifinala de anul trecut, este încă un pas înainte. Un titlu și o nouă prezență în careul de ași al Ligii ar însemna nu doar câștigarea trofeului mult dorit, ci și încă un salt financiar și reputațional major.
Problema apare în momentul în care o comparăm constant cu cele mai mari echipe din istorie și apoi o judecăm exclusiv prin prisma acelui nivel. Asta nu mai înseamnă standarde ridicate, ci mai degrabă o incapacitate de a recunoaște progresul real.
Și, în același timp, e important să spunem lucrurilor pe nume: eliminarea cu Southampton este o dezamăgire și nu trebuie îndulcită.
🖐️Știu că trăim într-o perioadă în care orice discuție alunecă spre extreme, în care totul trebuie să fie ori dezastru total, ori euforie fără limite. În realitate, însă, lucrurile se așază de cele mai multe ori într-o zonă gri. Eșecul cu Southampton este o dezamăgire mare, fără discuție, dar nu este nici un capăt de țară.
Suntem supărați acum, dar sezonul nu s-a terminat și povestea nu e scrisă. Încă putem fi „heroes”, cum spunea David Bowie, la final. Încă suntem acolo, partea care contează cu adevărat încă depinde de noi.
🔴 COYG! ⚪
🥰 PS: Andreea Giuclea a scris o scrisoare foarte mișto din Londra, unde a fost să le vadă pe fetele lui Arsenal de două ori în decurs de câteva zile. „Am fost pe Emirates Stadium și pe Stamford Bridge să-mi îndeplinesc un vis: să văd cum poate arăta fotbalul feminin când e valorizat, promovat și respectat” 👇
