Un egal ca o înfrângere
Rămânem neînvinși în acest sezon, dar egalul cu Tottenham a părut ca o înfrângere. Cele două victorii fără drept de apel cu Spurs din sezonul trecut ne arătau cât de mare se făcuse distanța dintre noi și ei.
Numirea lui Ange Postecoglu pe banca lui Tottenham a arătat însă cât de rapid se pot schimba lucrurile în fotbal și la doar câteva luni de la acel 0-2 pe White Hart Lane, acea diferență n-a mai fost vizibilă. Ba chiar Spurs a arătat în multe momente mai bine… Ne-a dominat fizic, ne-a blocat jocul de construcție și a ieșit ușor cu mingea la picior din jumătatea proprie.
Analiză
Cu o oră înainte de start, temerea că Martinelli nu e apt de joc ne-a fost confirmată și a venit la pachet cu încă un șoc: Leandro Trossard s-a accidentat și el, trezindu-ne deodată fără principalele aripi stânga din lot.
Arteta avea de ales între Nelson, Smith-Rowe și Nketiah pentru banda stângă, dar a venit cu o alegere surpriză și mai puțin inspirată: Gabriel Jesus în stânga și Nketiah vârf de atac.
Încă din primele minute mi s-a părut o alegere neinspirată pentru că:
aveam nevoie de un Jesus lucid, inspirat și mai odihnit în preajma careului, nu de un Jesus care e stors de energie după ce ară flancul și se repliază la fiecare fază după Pedro Porro;
când recuperăm mingea, Jesus tinde să ceară mingea la picior, cu spatele la poartă, în contrast față de ce ne oferea Martinelli în acel rol, un jucător care preferă mingi mai directe, în adâncime, peste/prin apărarea adversă.
mai potrivit ar fi fost Nketiah în stânga, jucător care are o viteză comparabilă cu a lui Martinelli și care putea specula linia avansată a lui Spurs și Jesus vârf de atac.
A urmat un joc anost, cu foarte multe greșeli personale, multe pase simple greșite, probabil cauzate de pressing-ul agresiv făcut de Spurs.
Agresivitatea cuplului Sarr - Bissouma ne-a făcut să nu putem construi și verticaliza în zona centrală și ne-a forțat să pasăm doar în flancuri, acolo unde am fost mai puțin inspirați. Punctul nostru forte, perechea Saka - Odegaard, a fost vizibilă incomodată de agresivitatea adversarilor, au fost multe nesincronizări și rare momente în care cei doi au putut face cunoscutele lor un-doiuri sau lua acțiuni personale. Dincolo, în stânga, interul Fabio Vieira și extrema Gabriel Jesus au colaborat foarte puțin, fiind vizibil că nu există relații de joc între ei în acea zonă.
Ce nu mi-a plăcut
Lipsa de explozie de pe bancă. Accidentările lui Martinelli și Trossard și folosirea din primul minut atât a lui Nketiah cât și a lui Jesus ne-au făcut să ne scoatem toate armele din start și să rămânem fără vreun factor surpriză pe bancă. Era limpede că dacă nu vom tranșa meciul din prima repriză, ne va fi greu să venim cu un zvâc de pe bancă… Cu United au intrat excelent Fabio și Jesus. Cu Spurs nu am mai avut de la cine să aducem același impact.
Arsenalul din acest sezon a fost o echipă mai puțin fluentă și mai puțin explozivă ca anul trecut, dar una care părea că are un control mai bun asupra posesiei și asupra meciului în sine.
Doar că la primul adversar din acest sezon care a vrut cu adevărat să țină de minge, am arătat că nu suntem chiar atât de buni la a ține de minge și a avea controlul meciului. Dese au fost momentele în care Sarr și Bisouma făceau triunghiuri de pase cu fundașii lui Spurs și ieșeau relaxați din pressing-ul nostru. Tottenham a încheiat meciul de pe Emirates cu o posesie superioară (54%) și implicit cu mai multe pase reușite decât noi (449 vs 377).Temători. La fel ca la partida cu United, am făcut pressing, dar cu teamă. În multe momente, când Tottenham iniția atacuri poziționale de la portar, Sarr și Bisouma urcau neinteresați de construcție în jumătatea noastră, iar Maddison cobora și primea mingea singur, nestingherit, fără a fi urmărit de Fabio Vieira sau alt mijlocaș. În alte rânduri, Bissouma era găsit mult prea ușor între linii.
Nketiah. Eddie a făcut cel mai slab meci al său din acest sezon. A avut 23 de atingeri, a pierdut mingea 8 ori și a ratat o ocazie uriașă în prima repriză. Era genul de meci care se plia pe calitățile sale atletice, dar Eddie a fost mult mai static decât de obicei, jucând mai mult ca un pivot decât ca un atacant fâșneț.
David Raya. A avut o intervenție de excepție în prima repriză, dar ne-a arătat în același timp, că oricât de bun e un portar la jocul de picior, tot greșește atunci când adversarul face un pressing avansat. Spaniolul a fost expus de pressing-ul lui Spurs, a avut nenumărate degajări în afara terenului și a încheiat meciul cu cel mai slab procentaj de pase reușite (66%) dintre toți jucătorii de pe teren.
Găsim și ceva bun?
Chiar și cu un joc modest, ne-am produs suficiente ocazii ( 2.03 vs 1.46 scor xG) pentru a ucide jocul. Dar la fel ca și golurile oaspeților, marile noastre ocazii au venit tot în urma pressingul-ului.
Ratarea lui Jesus a fost pentru mine momentul crucial al meciului în care am simțit că am ratat o șansă cum nu vom mai avea. Puteam conduce cu 2-0 după jumătate de oră și să schimbăm dinamica jocului. Dar Jesus s-a pripit și a tras într-un moment în care era dezechilibrat, în loc să mai aștepte o secundă și să-și așeze mingea mai bine, cât Maddison oricum se ducea la pământ.
Deși am primit două goluri, am rămas impresionat de prestația cuplului William Saliba - Gabriel Magalhaes. Pentru doi apărători de gabaritul lor, nu e simplu când adversarul direct are viteza și mobilitatea lui Son. Dar atât Saliba, cât și Gabriel au arătat că au devenit doi apărători compleți, rapizi, puternici, dar și buni la construcție. E greu de înțeles cum cu toatea astea am reușit doar un singur clean sheet în ultimele 11 meciuri de pe Emirates…
Gânduri la final
Rezultatul unui meci schimbă percepția asupra jocului. Cu United, atrăgeam atenția că am avut un joc modest, că am fost temători, ezitanți și foarte puțin incisivi. Dar golul din final al lui Rice a pictat altfel percepția asupra asupra meciului. Cu Spurs, n-a mai venit niciun gol pe final și am rămas cu o imagine mai limpede asupra jocului nostru modest.
Trebuie să facem pressing mai inteligent, să cautăm trasee noi pentru ieșirea din pressingul advers, să ne păstrăm o gură de foc pe banca de rezerve și de ce nu, să revenim la felul în care am bătut cornerele cu Everton.
Următoarele cinci meciuri pentru Arsenal
Brentford - Arsenal, miercuri 27 septembrie, 21:45, Cupa Ligii
Bournemouth - Arsenal, sâmbătă 30 septembrie, 17:00
Lens - Arsenal, marți 3 octombrie, 22:00
Arsenal - Manchester City, duminică 8 octombrie, 18:30
Chelsea - Arsenal, sâmbătă 21 octombrie, 19:30
Timber, Partey, Martinelli, Trossard sunt accidentați, Rice a fost schimbat la pauză având dureri mari la spate, în timp ce Saka a părăsit terenul în ultimele minute, cu probleme la genunchi. Brusc, o perioadă aglomerată devine și mai complicată, iar până la pauza internațională de după meciul cu City avem 3 săptămâni solicitante.
#COYG!