Binele învinge.

Gânduri dupa Aston Villa - Arsenal 0-2 (Trossard, Partey)

După încălzirea cu Wolves din prima etapă, am intrat în pâine bine de tot.

N-a fost cel mai plăcut și liniștitor meci de urmărit de către noi. N-am putut să mă relaxez pe parcursul meciului decât spre final, când ne-am distanțat la 2-0.

Din ultimele trei meciuri pe care le-am jucat împotriva lui Villa, asta a fost partida în care trupa lui Emery ne-a pus cele mai mari probleme. Culmea, tocmai ăsta e singurul meci din ultimele trei în care ei au pierdut. „It wasn’t fun, but it was sweet”, concluziona bine Scott Willis după meci.

„They start to be able to navigate through different contexts in a match, they are becoming a team that can win in any place, and today we've shown that.” (Arteta dupămeci)

Analiză

Primul unsprezece

Am intuit corect că Arteta îl va alege pe Timber pe postul de fundaș stânga, olandezul având piciorul de bază în interior și putând mai ușor să blocheze intrările în centru ale lui Bailey.

În rest, n-a fost nicio surpriză în primul unsprezece, Arteta arătând din nou că nu are timp de experimente, dorind să rodeze cât mai mult cei mai buni oameni înaintea deplasărilor de la Spurs și City.

Jocul

Meciul a fost ca un film slow burner.

Gazdele au cedat deliberat inițiativa, ne-au lăsat să construim și au așteptat greșelile noastre.

Saliba și Gabriel au fost lăsați să paseze nestingherit, Morgan și Watkins presându-i pe cei doi mijlocași centrali ai noștri, Partey și Timber (care a jucat inverted pe posesia noastră). Cu Timber inverted, cu Havertz coborând și el foarte mult, Declan Rice a fost deseori cel mai avansat om din teren atunci când inițiam atacurile poziționale.

Nu e o concidență că cei doi fundași centrali ai noștri sunt jucătorii de pe teren care și-au pasat cel mai mult mingea între ei pe Villa Park sâmbătă seară.

Perechile care și-au pasat cel mai mult:

1. Gabriel <-- --> Saliba 58 pase

2. White <-- --> Saliba 47 pase

3. Ødegaard <-- --> White 21 pase

Rețeaua de pase a lui Arsenal cu Aston Villa, via @Onesto_analyst

Invitația permanentă la atac pe care ne-a lansat-o Emery ne-a făcut să revenim la câteva din vechile noastre metehne. Am revăzut același teren înclinat spre partea dreaptă și aceeași echipă care insistă cu aproape toate atacurile în banda lui Saka. Aceleași triunghiuri (uneori) interminabile de pase între Ø, Saka și Ben White…

Villa a preferat doar să joace reactiv, să preseze numai în zona de mijloc a terenului, iar atunci când avea să recupereze balonul, să lanseze mingi lungi în spatele apărătorilor noștri.

Noi am arătat o răbdare fantastică și am insistat cu aceleași tipare de joc, zeul fotbalul răsplătindu-ne spre finalul partidei.

Ce mi-a plăcut

Thomas Partey. În prima etapă cu Wolves a părut cu un tempo mai lent, dar sâmbătă pe Villa Park a fost la înălțime. Poziționat excelent, a luat mereu decizii bune și a tăiat din fașă multe contraatacuri ale lui Villa.

David Raya. „Raya needs new haters. The old ones are now his biggest fans!”, scria un fan pe Instagramul lui Arsenal despre spaniolul care parcă tot încă nu e apreciat destul de către suporteri. Al 8-lea clean sheet din ultimele 9 deplasări ale lui Arsenal, al doilea clean sheet consecutiv din acest sezon și al doilea meci la rând în care Raya ne „scoate” cu o intervenție de excepție. O intervenție la fel de valoroasă ca un gol marcat, după cum spunea chiar spaniolul după meci.

Leo Trossard. E incredibil cum se lipește la gol micuțul belgian. Trossard a marcat la prima atingere de la intrarea în teren și a părut reținut în bucuria de la gol, dând senzația că vrea să-i transmită un mesaj lui Arteta legat de netitularizarea sa. Îl vom vedea titular cu Brighton?

Efortul făcut de Kai Havertz. Ați remarcat recuperarea aia din minutul 75, când Kai coborâse să-l dubleze pe Timber și a recuperat balonul aproape de careul nostru? Pe cât de des se accidentează Gabriel Jesus și pe cât de puțin ne putem baza pe brazilian, cu atât de mult putem conta pe Kai Havertz. N-a avut cel mai strălucit joc în atac, dar din nou și-a dat viața pe teren.

Ben White vs John McGinn. Saliba cade după un duel cu Watkins, McGinn apare și degajează balonul în Saliba (care se afla la pământ), mingea ajunge la White care îi întoarce gestul urât degajând mingea și mai tare în scoțian. Câteodată, la shithousery trebuie să răspunzi cu aceeași monedă și sunt sigur că reacția lui Ben și felul cum și-a apărat colegul ne-a făcut mândri pe toți.

Mi-am aminit și ce spuneau colegii despre el, în acel video făcut de club în care a fost anunțată prelungirea contractului său: “One of the guys who cares the most about the team, about his teammates” ; “He’s always there for you when you need him in the fight.”

Alunecarea lui Saliba de la finalul mecului. Era deja 2-0 pentru noi, Villa a avut un contraatac în care Ramsey ajunsese singur cu Raya. Saliba s-a repliat fantastic și a blocat prin alunecare șutul englezului. A celebrat tackling-ul ca un gol marcat și a fost imediat luat în brațe de Raya, Gabriel și White. “A defender has to love defending” spunea Arteta că e principala calitate pe care vrea să o vadă la un fundaș, iar apărătorii noștri centrali sunt cel mai bun exemplu în acest sens.

Reacția băieților la postarea lui Emile Smith Rowe. Știu că ESR e un capitol încheiat pentru Arsenal, dar mi-a plăcut să văd cum ai noștri și-au arătat aprecierea față de fostul lor coleg. Am mai spus-o, echipa asta e unul din cele mai unite grupuri pe care le-a avut Arsenal în ultimele două decenii.

Ce nu mi-a plăcut

Căderea de la începutul primei reprize. La fel ca la meciul cu Wolves, am avut 10-15 minute la începutul părții secunde în care am pierdut multe dueluri și în care am părut ușor sufocați. De altfel, de la începutul reprizei secunde și până la golul lui Trossard, Arsenal nu a avut niciun șut spre poartă!

Flancul stâng. Problema noastră din sezonul trecut. Diferența mare de calitate dintre flancul drept și stâng. Martinelli se zbate mult, încearcă acțiuni personale, dar pare că are probleme atunci când adversarii îl înghesuie în spații mici. Oare n-ar fi mai util Trossard în fața unor adversari care stau la cutie?

Timber. Și-a făcut treaba în plan defensiv, dar a lăsat de dorit pe faza de atac. A părut emoționat și de multe ori temător și ezitant. A preferat multe pase înapoi, având curaj să încerce o primă pasă înainte abia după o oră de joc! E de înțeles că e abia începutul său la Arsenal și că n-a fost un meci ușor, dar dacă are pretenții să fie titular, trebuie să arate mai multă personalitate în joc.

Greșeala lui Gabriel. Era să fie un caz de Same Old Arsenal, când în prima repriză, la o fază care nu anunța nimic, Gabriel nu știa cui să-i paseze, s-a încurcat în minge, a fost presat și a pierdut balonul la marginea careului nostru. Watkins n-a fost inspirat la finalizare sâmbătă seară, dar noi era să ne punem (din nou) singuri bețe în roate.

---

Urmează Brigthon, una din cele patru echipe (alături de noi, City și Liverpool) care au punctaj maxim după primele două etape.

Până atunci, ne vom afla și adversarele din grupele Ligii Campionilor, tragerea la sorți având loc joi.

🔴 COYG! ⚪

---

Următoarele patru meciuri pentru Arsenal:

• Arsenal - Brighton, sâmbătă 31 august, 14:30

• Tottenham - Arsenal, duminică 15 septembrie, 16:00

• Man City - Arsenal, duminică 22 septembrie, 18:30

• Arsenal - Leicester, sâmbătă 28 septembrie, 17:00