Calafiori vs Lewis Skelly și cum așteptările pot influența percepția asupra jucătorilor
Într-un singur sezon, am trecut de la Zinchenko vs Kiwior la Calafiori vs Lewis Skelly.
🔎 Punem lupa pe cea mai interesantă luptă pentru titularizare din lotul lui Arsenal. Una pe care mă aștept să o vedem „în oglindă” din toamnă și în dreapta, între Timber și White.
Calafiori vs Lewis Skelly
Când am pornit Tunarsenal.ro, un prim unsprezece de bază începea să prindă contur, rămânând semne de întrebare în trei locuri: la mijlocașul central-stânga, la postul de vârf de atac și la postul de fundaș stânga.
Aproape trei ani au trecut de atunci și avem aceleași semne de întrebare...
Pentru poziția de fundaș stânga, într-un singur sezon, am trecut de la Zinchenko vs Kiwior la Calafiori vs Lewis Skelly.
😩Sezonul trecut dilema era dacă să continuăm cu Zinny, care ajuta enorm cu verticalizările sale pe faza de construcție, dar care era uneori ușor de depășit în duelurile 1vs1 de adversari. Alternativele erau Kiwior sau Tomiyasu, care aveau un apetit mai mic la risc, se apărau mai bine, dar nu aveau calitatea necesară pentru a ne ajuta când atacăm pozițional.
Încă tânjesc după verticalizările lui Zinchenko spre Xhaka și ușurința cu care ucraineanul pasa între linii și găsea culoare strâmpte de pase. Acea abilitate a lui Zincheko „to break the lines” a fost subapreciată, ne-a lipsit mult în ultimul an și ne-a forțat să așezăm (prea) mult atacurile poziționale.
😩 În sezonul acesta, soluțiile au fost diferite, dar alegerea titlularului la fel de grea.
În doi ani am trecut de la doi fundași stânga cu calități diametral opuse, la doi fundași stânga ale căror calități sunt distribuite mult mai echilibrat.
⚽ Riccardo Calafiori are energie și determinare, lovește mingea excelent și e periculos în preajma careului advers, dar uneori tratează cu prea mare lejeritate duelurile 1vs1. A fost depășit mult prea ușor în acest sezon de Dibling, Wan-Bissaka și alții.
M-am amăgit că italianul va veni deja ca un end-product, dar e limpede că mai are multe de învățat, (surprinzător pentru un italian), mai ales pe faza de apărare.
De fiecare dată când când vocile critice îmi sună în cap, îmi amintesc că totuși Calafiori e mai tânăr chiar și decât Bukayo Saka.
⚽ Myles Lewis-Skelly. Am văzut în ultimii ani, fundași laterali proveniți din mijlocași centrali, mai scunzi și mai tehnici, capabili să intre în zona centrală și să conducă jocul. Dar care nu se apară bine (Zinchenko, Rico Lewis, Trent). Apoi am văzut fundași centrali puternici care sunt folosiți în bandă și care se apără excelent. (Ake, Gvardiol).
Iar apoi apare Lewis-Skelly, care pasează bine între linii, controlează mingea excelent, stă bine pe picioare ca un taur și e excelent în dueluri. O „anomalie” de jucător care la doar 18 ani s-a integrat neașteptat de ușor în defensiva lui Arsenal.
"He is such an open character. He was amazing in camp. Full of confidence, full of humour. You see everything on the pitch, off the pitch. He does it with a natural confidence. That's how he plays football. Full of courage and quality.” (Thomas Tuchel despr MLS)
Deși încă mă frustrează carențele defensive ale lui Calafiori, aș zice că suntem în sfârșit echipați bine în acea zonă a terenului. Nu știm care va fi titularul în sezonul următor și mă întreb dacă nu cumva unul batut în cuie nu ar duce la o omogenitate mai bună a echipei.
Cu inconstanța și accidentările dese ale lui Calafiori, pentru mulți dintre noi lupta pare câștigată pentru moment de Myles Lewis-Skelly.
💡 Mă întreb dacă această decizie nu e influențată la nivel psihologic și de cum reacționează mintea noastră la așteptările create.
Ne-am așteptat ca Riccardo Calafiori să fie pachetul complet, să fie acel fundaș italian imbatabil pe faza defensivă și în același timp să creeze haos pe faza de atac. Poate că au fost așteptări prea mari pe umerii unuia care, după Nwaneri și Lewis-Skelly, e cel mai tânăr de la prima echipă a lui Arsenal.
La polul opus, Lewis-Skelly era jucătorul care nu avea nimic de pierdut și pentru care așteptările noastre erau la cote minime. Inițial, părea un jucător sacrificat în poziția de fundaș stânga, de la care așteptările erau doar să se… descurce, să facă un meci decent în care să nu riște prea mult.
Cei doi au pornit din puncte complet opuse în aventura lor la Arsenal, iar acum, la 7-8 luni distanță, percepția asupra lor s-a schimbat radical față de începutul sezonului. Cu siguranță a contat foarte mult ceea ce au arătat în teren, dar cât au contat și așteptările pe care ni le-am setat inițial de la ei?!