Cum alegi să trăiești următoarele 8 săptămâni?

Gânduri după finala Cupei Ligii, Man City - Arsenal 2-0 | Good days, bad days - jurnalul ăsta de suporter nu se scrie doar când e bine

sursa: The Guardian

Scriam înainte de meci că finalele astea de Cupa Ligii, care par cumva un bonus într-un sezon, au mereu un potențial ciudat de a complica lucrurile. Dacă le câștigi, nu se schimbă mare lucru… e un trofeu mic, dar nu-ți definește sezonul. Dacă le pierzi însă, dintr-odată parcă totul se vede altfel.

Și cam acolo suntem acum.

Două ore mai târziu după fluierul de start, discursul s-a dus și mai tare din zona în care Arsenal e pe primul loc și are șanse reale la titlu, spre extrema cealaltă: nu suntem în stare de nimic, nu mai jucăm nimic de luni de zile, Arteta out, jucătorii nu sunt de nivelul ăsta.

E același sezon, aceeași echipă, dar emoția momentului schimbă întotdeauna nuanțele în care Arsenal e percepută. Golul lui Dowman cu Everton a adus euforie. Eșecul de ieri o frustrare foarte mare. Un sezon e foarte lung și are ups and downs firești.

Cu centura pusă în rollercoaster-ul ăsta emoțional, mi-a venit, natural, o întrebare aseară:

So, Gooners… what are you going to do now?

E o întrebare banală pe care probabil fiecare dintre noi și-a pus-o aseară sau și-o va pune în pauza asta internațională.

Cum alegi să trăiești următoarele 8 săptămâni?

As simple as that.

Cum alegi să trăiești următoarele 8 săptămâni ca suporter Arsenal?

Pentru că, dincolo de ce face echipa, lucru pe care nu-l controlăm, rămâne partea asta care ține strict de fiecare dintre noi. Poți să intri în spirala asta de frustrare, să vezi doar ce nu merge, să reacționezi la fiecare meci cu și mai multă tensiune sau chiar să-ți bagi picioarele. Sau poți să accepți că un sezon lung, mai ales unul în care te bați la titlu, vine inevitabil cu perioade proaste, cu jocuri slabe, cu momente în care echipa nu arată cum ai vrea.

🖐️ Nu există o cale greșită, ține de intimitatea și de felul cu care fiecare știe sau poate să proceseze toate stările la care te supune Arsenal. Nu e ușor. Nu a fost ușor niciodată să fii fan Arsenal.

La fel cum nu există sezon „curat”, fără momente critice ale sezonului. Există doar felul în care treci prin momentele astea grele.

Spuneam și înainte de meci că finala nu trebuie minimalizată. Dar insistam că nici nu trebuie transformată într-o povară emoțională, în punctul din care reinterpretăm tot ce s-a întâmplat până acum, ca și cum ultimele săptămâni n-ar mai conta.

Mă uitam după fluierul de final la Wilo, Timber, Rice, Raya și ceilalți și, sincer, am avut un sentiment destul de clar: echipa asta nu merită să-i întoarcem spatele acum.

Nu după parcursul pe care l-au avut și mai ales nu în momentul ăsta al sezonului. Mi-ar da peste cap tot ce cred că înseamnă să fii suporter al unei echipe dacă tocmai acum aș „abandona” echipa pe drum.

Nu spun că trebuie ignorat ce nu merge sau că nu avem voie să fim dezamăgiți. Sunt destule. E normal, mai ales după o finală pierdută. Dar e o diferență între a fi dezamăgit și a te rupe de echipă fix când e încă în luptă pentru ceva atât de mare. Chiar mai mare.

Pentru că, până la urmă, că vrei să accepți sau nu, momentele astea grele definesc mai mult relația cu echipa decât cele în care totul merge perfect.

Iar realitatea e că Arsenal e încă acolo sus și încă are o șansă reală la primul titlu după 22 de ani.

Iar genul ăsta de oportunitate vine rar. Foarte rar.

Și poate că, la final, nu o să ținem minte doar dacă s-a câștigat sau nu titlul, ci și cum am ales să trăim perioada asta.

În tensiune permanentă, aruncând cu noroi după fiecare pas greșit, sau cu un minim de răbdare și echilibru, acceptând că drumul nu avea niciodată să fie perfect.

E alegerea fiecăruia.

Așadar, tu cum alegi să trăiești următoarele 8 săptămâni?

🔴 COYG! ⚪