Bani, timp și chimie: implicațiile nedorite ale pierderii lui Partey
Despărțirea de Thomas Partey era eventual inevitabilă, dar momentul ales riscă să provoace mai mult rău decât bine pentru Arsenal.
Pe hârtie, e simplu. În realitate, nu e.
Teoretic, pierzi un jucător, aduci altul. End of.
Practic însă, potențiala pierdere a lui Partey ar afecta mai multe paliere ale echipei și riscă să schimbe planurile de transfer pentru această vară. Mai ales când se discută despre aducerea unor jucători de top în avanposturi.
Deși era clar că ghanezul nu mai reprezintă o soluție pe termen lung, vara asta nu era cel mai potrivit moment să se încheie socotelile cu el.
1. Banii – o ecuație fragilă
Conform unei analize recente realizate de The Athletic, Arsenal chiar dacă înregistra pierderi de până la 97 de milioane de lire în sezonul 2024–2025, tot s-ar încadra în limita impusă de regulamentul PSR pentru perioada 2022–2025.
Dacă în 2023–24 clubul a raportat pierderi de doar 17,7 milioane, rezultatele financiare ale sezonul recent încheiat 2024-2025 (deși nepublicate încă) vor fi mult mai bune din motive evidente: peste 100 de milioane de lire generate din Liga Campionilor și câteva vânzări bune – Ramsdale, Smith-Rowe, Nketiah.
O estimare (personală) grosso modo mă face să cred că Arsenal ar putea cheltui până la 150 de milioane de lire în această vară fără a încălca PSR-ul.
Dar aici e capcana: doar pentru că poți, nu înseamnă că trebuie. Dacă Arsenal atinge limita PSR acum, atunci următorii ani vor deveni o cursă contra cronometru pentru a vinde bine și a performa constant în Europa. Înseamnă sferturi de Champions League, an de an. Înseamnă presiune și mai mare.
De aceea sunt atât de importante artificii contabile precum eșalonarea plăților (cum Arsenal a reușit cu Zubimendi), sau depunerea actelor unui transfer cu întârziere pentru a prinde o perioadă contabilă diferită, cum Arsenal o va ajuta pe Real Sociedad care a cerut ca transferul lui Zubimendi să fie întârziat până după 30 iunie.
Și oricum, o sumă de 150 de milioane de lire, care pe hârtie pare un buget solid, în realitatea fotbalului din 2025 pot înseamnă, din păcate, doar doi jucători de calitate.
Dacă Arsenal ar fi nevoită acum să cheltuie 30–40 de milioane pe un înlocuitor al lui Partey, s-ar putea ca un winger world-class să iasă din plan…
2. Timpul – o resursă tot mai scumpă
Posibila despărțire de Partey complică suplimentar lucrurile într-un departament care deja se mișcă greoi, unde negocierile cu țintele actuale avansează cu dificultate.
Cu un atacant nou încă de găsit și cu o nevoie de un winger de top, adăugarea pe listă a încă unui mijlocaș central devine o bătaie de cap în plus — una care riscă să consume timp prețios ce ar trebui investit în transferurile cu adevărat esențiale.
3. Chimia – echilibrul unei echipe omogene
Pentru o echipă "ready-made", care își propune să câștige titlul, pierderea a doi mijlocași defensivi într-o singură fereastră și aducerea altora noi poate perturba serios echilibrul.
Chiar și în scenariul ideal – Zubimendi titular și un backup tânăr nou transferat– e greu de crezut că tranziția va fi lină. Oricât de buni ar fi, noii veniți au nevoie de timp de adaptare.
Iar o echipă care își dorește trofee nu-și permite luxul experimentelor în zona cea mai sensibilă a terenului. Cu atât mai îngrijorător, având în vedere startul dificil care ne așteaptă în noul sezon.
Ce opțiuni are avea Arsenal?
A. Adaptări fără cheltuieli adiționale
Zubimendi titular ca nr. 6
Rice folosit mai des ca închizător și rotit cu Zubimendi
Aceiași Merino și Havertz rotiți ca mijlocași central-stânga, atunci când Rice e jucat la închidere
Un alt scenariu tentant ar fi Rice ca nr. 6 și încercarea lui Lewis-Skelly în rol de nr.8 – poziția lui naturală. Dar îmi displace orice scenariu în care Rice nu e jucat ca număr 8 / box-to-box… Ne ajută cel mai mult din acest rol cu energia lui, firepower-ul, aparițiile în careul advers și ajutorul dat închizătorului.
B. Investiție nedorită în această vară
În cazul despărțirii de Partey, cea mai probabilă variantă rămâne aducerea unui mijlocaș defensiv tânăr, ca backup pentru Zubimendi. Dar în contextul pieței actuale, un astfel de jucător nu costă mai puțin de 30-40 de milioane. Mai ales când vânzătorii știu că Arsenal are bani și nevoie.
E un domino complicat care poate fi declanșat de o singură plecare la momentul nepotrivit și niște complicații care nu sunt necesare. Arsenal trebuie să facă tot posibilul să nu-l piardă acum pe Thomas Partey.
🔴 COYG! ⚪
Nu sunt neaparat de acord. In primul rand, Partey, din ce se scrie, a cerut o marire de salariu, adica mai mult de 200k pe saptamana (mai mult de 10 milioane pe an), ceea ce e absurd avand in vedere ca nu o sa mai fie titular garantat. In al doilea rand, sa nu uitam ca Partey are probleme cu accidentarile, si e si predispus la gafe, mai ales cu inaintarea in varsta, pe scurt nu este "reliable". Sa nu uitam de probleme lui cu acuzatiile, si eu zic ca as prefera sa dam 20 de milioane pe un tanar cu potential, pe care sa l crestem, decat sa dam 20 de milioane pe salariul unui jucator care nu este reliable. Sa tinem cont si de faptul ca jucatorul tanar poti sa il dai pe o suma ok, daca nu reuseste, pe cand la Partey nu exista "resale value"